Updates, Live

Saturday, August 05, 2006

Dan Romascanu - cronica la Amélie Nothomb, Hygiène de l'assassin

Amélie NothombQuand il fut de notoriété publique que l'immense écrivain Pretextat Tach mourait dans les deux mois, des journalistes du monde entier sollicitèrent des entretiens privées avec l'octogenaire.

Asa incepe prima carte a Améliei Nothomb, publicata in 1992. Am revenit de la Montreal cu patru carti ale autoarei in bagaj, si ma aflu dupa primii pasi pasi in lumea ei, la citirea cartii de debut.

Precum Marquez care a scris Toamna patriarhului in culmea puterii sale creatoare, in jur de 50 de ani, Nothomb in romanul sau de debut reda trairile personajului sau, tintuit in pat intr-o camera intunecoasa la capatul unui drum spiritual si temporal. Spre deosebire de dictatorul lui Marquez, implicat in istorie in timpul vietii si coborand in fantasmele personale doar spre apus, scriitorul Améliei Nothomb alege o traiectorie de viata personala in secluziune, legat de lume prin scrierile sale. Un idealism primordial se regaseste in viata celor doi, pentru a face loc involutiei morale si decaderii fizice.

Fantomele care bantuie viata personajului lui Nothomb apar treptat prin ceata dezvaluirilor facute in serie, unui grup de ziaristi, la inceput intr-un dialog stanjenit de lipsa de comunicare cu reporteri nedibaci, mai incolo prin treptata relatie antagonica cu o tanara ziarista care ii desface in mod abil carapacea necomunicarii.

Uimitoare maturitatea scrisului tinerei debutante de 25 de ani (in 1992) si bogatia temelor abordate in acest roman scurt. Relatia intre creatie si viata, moarte si iubire, crima si extaz, subiecte eterne si prezente in trairile noastre constiente sau nu, se intretes intr-un dialog aproape teatral, intr-un stil abordabil si accesibil care te fac sa lasi cu greu cartea din mana pentru a face loc intruziunilor cotidianului. Romanul este construit aproape numai din acest dialog intre Pretextat Tach si interlocutorii sai, dar asta nu impiedica conturarea exacta a caracterelor si insinuarea unui ritm interior si a unei constructii dramatice aproape de gen detectiv (in sensul
pozitiv al constructiei literare).

Amélie Nothomb este un personaj extravagant al scenei literare francofone. Belgiana la origine, a crescut in Japonia, unde parintii erau angrenati in diplomatie. Intoarsa in Belgia pentru studii, s-a simtit atrasa inapoi de mirajul Orientului, dar reintegrarea nu a mai fost posibila. Cel putin unul dintre romanele mai tarzii ale sale abordeaza tema respingerii brutale a strainului in societatea japoneza, iar altele dezvolta - precum partial si Hygiène de l'Assassin - experiente personale legate de o adolescenta prelungita, sau de anorexie. Scrie mult, dar publica numai o fractiune din cele scrise, alterneaza secluziunea cu perioade de publicitate la nivel de star pop in media. Personajul real al Améliei Nothomb pare o imbinare de ingenuitate cu excentricitate, si este greu de apreciat cat din ea este real si cat este image building. Scriitoare insa este, si de mare talent.

Les voies qui mènent a Dieu sont impénétrables. Plus impénétrables encore sont celles qui mènent au succes. Il y eut, suite a cet incident, une veritable ruée sur les oeuvres de Pretextat Tach. Dix ans plus tard, il était un classique.

Dan Romascanu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home