Updates, Live

Monday, August 07, 2006

Dan Romascanu - film: Moartea Domnului Lazarescu - Romania, 2005

MOartea domnului LazarescuFilmul lui Cristi Puiu a readus cinematografia romaneasca in palmaresul festivalului de la Cannes la 40 de ani de la Padurea spanzuratilor a lui Ciulei. Este o dovada ca dupa deceniile de amortire a artei a saptea o generatie noua poate nu numai sa creeze cinematografie de calitate dar si sa puna intrebari dureroase despre situatia Romaniei si inca intr-un mod care rezoneaza si universal.

Putem vedea cel putin la trei nivele diferite filmul lui Puiu. Multi spectatori si critici americani l-au interpretat ca pe un fel de anti-ER (serialul cu George Clooney si alti doctori frumosi savarsind minuni medicale intre doua partide de sex), o critica a sistemului medical inmlastinat in birocratie. Faptul ca actiunea se petrece in Romania nu este ignorat, dar chiar si spectatori americani au vazut ceva mult mai general in felul in care este descrisa relatia aproape kafkiana intre om si sistemul medical (cel putin in Romania nimeni nu i-a cerut asigurarea medicala si nu l-a aruncat in strada pentru ca nu o are comenta un spectator american). Tipul doctorului moralist cu poza de supraom ascunzandu-i incompetenta si nepasarea pare a fi un personaj universal.
Al doilea nivel este cel al tragediei personale. Dante (!) Remus Lazarescu va cobori spirala de la traiul de pensionar pauper precum milioane in Romania de azi spre posibila moarte in doar cinci ore. Alaturi de Lazarescu se afla sora Mioara Avram, si cu toata decaderea fizica admirabil jucata de Ion Fiscuteanu, cu toata mizeria mediului si infruntand purgatoriile succesive ale spitalelor in care este plimbat pacientul, cei doi isi vor pastra o dimensiune umana greu de exprimat in cuvinte. Lupta pentru pastrarea demnitatii in pofita deteriorarii fizice este a doua tema principala.
Si de aici al treilea nivel, cel care probabil este greu de perceput de catre spectatorul care nu este nascut si trait suficient in Romania. Este nivelul calitatii relatiilor umane. Lazarescu traieste existenta mizera a victimelor tranzitiei. Vecinii sunt limitati si preocupati doar de propriile probleme personale, familia ii este departe, iar sistemul de asistenta sociala si medicala este aproape complet distrus si paralizat de birocratie si nepasare. Si totusi, in aceste conditii sub-umane se poate naste si poate straluci relatia umana cu cineva care intelege sa-si faca datoria nu numai profesionala ci si de om. Si care pana la urma daca nu il va salva fizic pe
Lazarescu il va absolvi prin pacea sufleteasca a mainii de ajutor intinse in clipele cele din urma.
Dan Romascanu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home