Updates, Live

Friday, October 13, 2006

Dan Romascanu: Trei expozitii in Bucuresti

Nicapetre
Am vizitat citeva expozitii in Bucuresti in aceasta saptamana. Cel putin trei dintre ele mi se par remarcabile si voi relata despre ele pe scurt in ceea ce urmeaza. Subliniez ca mi se pare cu atit mai important continutul lor cu cit forma de prezentare comerciala si publicitara lasa inca mult de dorit.

Voi incepe cu spatiile expozitiilor. Muzeul de Arta Nationala expune o serie de peisagistica si gradini in pictura romaneasca in Sala Tronului. Spatiul este taiat de labirintul panourilor, dar nu am putut sa nu ma infiorez la vederea decoratiunilor si a tavanului pictat in heraldica provinciilor romanesti, si portretele domnitorilor neamului romanesc.
Da, eram in sala in care probabil au stat pe tron la ceremonii Carol si Ferdinand, si mai tirziu din pacate si presedintii dictaturii comuniste. O sala vibrand a istorie, care merita a fi vizitata pentru ea insasi.

Si despre spatiul expozitiei de vis-a-vis, la Biblioteca Centrala Universitara merita sa scriu ceva. Sunt exact cele trei sali de colt de la primul etal, spre Calea Victoriei si Cretzulescu, salile care mai pastreaza fosnitul cartilor de specialitate dar si a Istoriei Literaturii Romane a lui Calinescu pe care le-am citit in acea perioada. Distruse de incendiu si gloante in 1989 ele au fost splendid renovate si adapostesc astazi expozitia lui Nicapetre, sculptor si pictor roman nascut la Brailita in 1936 si exilat in Canada din anii 80. Astazi Nicapetre este recuperat de arta plastica romaneasca, muzeul din Braila i-a deschis o sectie permanenta, iar aceasta expozitie inaugurata la 9 octombrie este prima sa expozitie majora in Capitala de la reintoarcerea in spatiul fizic romanesc. Spun spatiul fizic, pentru ca pe cel spiritual el nu l-a abandonat niciodata, mai mult el este cel care l-a extins prin creatia sa pe oriunde s-a aflat.
Intial sculpturile sale par a-l aminti pe Brancusi (cu care artistul, pe care am avut onoarea sa-l cunosc personal seamana si fizic), dar variatii de o extrema finete si oiginalitate preiau formele Brancusiene si creeaza un spatiu spiritual aparte ca in Elegia pentru fiul pierdut sau in Regele si Regina. Asimilarea altor spatii spirituale, in special cel grecesc clasic si confruntarea cu materiale diferite intr-o simfonie de forta plastica si expresivitate fac din vizitarea expozitiei acestui artist o experienta unica si de calitate.

Aripa din spate a Casei Poporului a fost plombata in mod discutabil cu doua ascensoare exterioare si transformata in Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC). Este cam orice in afara de muzeu, dar spatiul de expunere este generos, lumina cadea bine intr-o zi senina de Octombrie si in timp putem spera ca acest spatiu sa devina echivalentul romanesc al Centrului Pompidou. Aici expune Dumitru Gorzo, nascut in 1975 la Ieud in Maramures, unul dintre cei mai in voga si discutati artisti plastici romani de astazi. Creatia lui Gorzo prezinta aspecte originale si ideatic si in forme. Iconoclast innascut, Gorzo refuza conventiile si in spunerea artistica si in mesaj, dar si in forma. Imbinand tehnici ca basolerieful pictat si colajul aparent, el propune o relatie neasteptata intre opera de arta si consumatorul ei, jucandu-se in mod creator cu culorile si dimensiunile. Dincolo de aparenta naiva a lucrarilor sale de mari dimensiuni, se dezvaluie la apropiere o tehnica diferita, rafinata si cizelata, care merita o vizionare mai intima si mai atenta.

Inchei tripticul de expozitii cu cateva randuri despre expozitia de fotografii a artistului finlandez american Arno Rafael Minkkinen. Reunind 12 cicluri de fotografii realizate intre 1970 si 2005, expozitia propune corpul omenesc, al autorului in cele mai multe cazuri ca un element care completeaza natura si creaza unghiuri, forme si relatii complet neasteptate, imagistica de calitate si spectaculara, dar si simbolica. Omul face parte din natura, si chiar daca unealta de creatie a fotografului este tehnica, esenta integrarii umane in natura propune o simbolistica naturista, cu elementul de creativitate si surpriza de care numai fiinta umana este capabila.
Prin expozitia lui Mikkinen spatiul cultural bucurestean pare integrat in miscarea muzeistica si artistica mondiala, si este reconfortant sa constati aceasta tendinta de dialog, fireasca pentru o tara care face eforturi de a se intoarce si integra in normalitate si in circuitul culturii contemporane.

Dan Romascanu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home