Updates, Live

Sunday, December 24, 2006

Dan Romascanu - Film: Dinastia Schwartz - Israel, 2005

afisul filmului
Dinastia Schwartz face parte din cei care au intemeiat Israelul. Precum americanii isi numara descendentii de pe puntea lui Mayflower si Israelul isi are familiile sale de parinti intemeietori. Descendenti ai unei familii de rabini din Europa rasariteana din care multi au pierit in flacarile Holocaustului, bunicii si-au tranformat credinta in fapte si au venit sa intemeieze tara, integrandu-se in curentul national-religios, curent moderat politic pentru o buna parte a istoriei sale (mai recent alunecat insa inspre extremism mesianic).
Ce s-a intamplat cu descendentii acestei dinastii de intemeietori astazi, in perioada pe care unora le place sa o numeasca post-sionista? Un raspuns posibil poate fi gasit in acest film. Descendentii dinastiei par a fi devenit in mare masura marginalizati. Bunicul este suspectat de deturnare de fonduri si se sinucide, ceea ce in religia iudaica este un pacat atat de mare incat marginalizarea devine fizica si vesnica, ingroparea sinucigasului nefiind permisa decat la cel putin zece pasi de perimetrul unui cimitir ortodox. Fiul este un marginalizat politic cum a devenit de altfel cam intreaga miscare politica national religioasa in Israelul de astazi si incerca in mod patetic sa-si construiasca o cariera politica din nimic. Nepotul fumeaza hashish si traieste din meditatii de bar-mitzva. Numai vocea de hazan (cantor in sinagoga) a bunicului pare a se transmite peste generatii, ca o amintire a traditiei care nu ii paraseste pe evrei si nu poate fi parasita pentru ca face parte din esenta vietiilor.
Familia Schwartz nu este singura marginalizata in acest film. A doua tema principala este cea a imigratiei rusesti, cu o componenta si cu probleme cu care societatea israeliana nu stie sa se confrunte.
Fara a fi cel mai bun film israelian care abordeaza in ultimii ani tema imigratiei, Dinastia Schwartz prezinta curajos unul dintre aspectele acute ale asimilarii imigratiei, cea a recunoasterii si indoielilor in legatura cu iudaismul imigrantilor, si a intolerantei sistemului birocratic religios ortodox, care guverneaza viata civila israeliana cu o totala lipsa de flexibilitate si omenie. Marginalizatii - unii de istorie si politica, ceilalti de stabilimentul religios - se vor intalni si vor deveni aliati neasteptati la prima vedere, dar firesti in esenta, prin firul omenesc comun al problemelor lor atat de diferite.
Tratamentul regizoral incearca sa evite tratamentul usurel si stilul de filme burekas israeline, fara a reusi insa intru totul. Pe de o parte nuanta melodramatica se potriveste destul de bine temei, dar pede alta parte prezenta unor comici ca Tal Friedman sau Dov Navon carepar veniti direct de pe platorile TV unde se filmeaza Eretz Neederet (echivalentul israelian al lui Saturday Night Live, unde cei doi fac parte din distributia permanenta) face cu ochiul publicului la nivelul comediei ieftine. Si totusi sunt si momente de cinematografie buna si dozaj fin al comicului cu lacrima, ca in scenele in care apare Miriam Zohar, sau in petrecera imigrantilor, sau chiar scena din sinagoga de Yom Kipur, in care retorica sionista a predicii estebalansata de faptul ca cel care o spune este personajul comic cel mai corupt al filmului. Lui Ephraim Kishon i-ar fi placut.

Dan Romascanu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home