Updates, Live

Friday, December 29, 2006

Dan Romascanu - Film: Underground, Kusturica, 1995

Afis al filmului
Once upon the time there was a country - cu acest subtitlu incepe filmul lui Kusturica. Tara este Iugoslavia, conglomerat multietnic creat la Versailles in 1919, incercand imposibilul istoric de a aduna sub un steag natiunile slave din vestul Balcanilor.
Ca multe alte dictate istorice care desenau granite la masa cancelariilor, si acesta a generat un sir de suferinte si tragedii al caror sfarsit nu se intrevede inca.
Filmul acopera perioada de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial pana la mijlocul anilor 90, cand intr-o Europa care evolua spre unitate si democratie Iugoslavia explodase in conflicte interetnice si genocid. Putem vedea in acest film o incercare a lui Kusturica de a explica cele intamplate in acesti 50 de ani cu Iugoslavia pentru europenii nedumeriti, dar si (sau mai ales) pentru el insusi.
Personajele principale ale filmului sunt doi eroi ai rezistentei antifasciste pe care meandrele istoriei si mai ales rivalitatea pentru aceeasi femeie ii despart in mod ciudat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Unul dintre ei, Marko, devine demnitar al regimului comunist, celalalt, Petar, impreuna cu un grup de partizani se inchide intr-o subterana si continua lupta, nefiind constient ca razboiul s-a terminat si ca lumea de la suprafata a luat-o in alta directie, el fiind victima tradarii celui pe care il considera prieten.
Dar oare s-a schimbat intr-adevar lumea de afara? Cand va reveni va constata ca schimbarea nu a avut de fapt loc, si chiar daca au trecut douazeci sau cincizeci de ani aceleasi personaje o populeaza (sub hainele actorilor si figurantilor care joaca chiar rolurile lor intr-un film omagial) sau ca razboiul a revenit si si-a impus din nou mantia dementa peste lumea de la suprafata.
Ca in orice film al lui Kusturica muzica joaca un rol dominant. In pivnita in care Marko Dren, demnitarul, il va inchide pe prietenul sau, eroul Petar Popara, pentru toata durata epocii comuniste impreuna cu un grup de partizani pastrand in suflet fantasma nesfarsitei lupte antifasciste, vor fi inchisi si lautarii lui Goran Bregovic, muzica insotiind si bucuriile, si chefurile cu bautura pana la uitare de sine, si nuntile, si nasterile, si moartea - suntem doar in Balcani.
Metafora underground-ului are o aplicativitate mult mai generala decat Iugoslavia.
Interesante cateva comentarii ale unor specatori sarbi pe IMDB, care se plang de imaginea exagerat de intunecata a Iugoslaviei postbelice in acest film. Intr-un fel au dreptate, caci Iugoslavia a fost un fel de tampon intre est si vest, iar cetatenii ei s-au bucurat de o libertate si prosperitate relativa fata de restul tarilor est-europeene. Din acest punct de vedere metafora unei societati tinuta izolata si departe de lumina soarelui timp de decenii se potriveste mai degraba altor sau poate tuturor tarilor comuniste.
Filmul lui Kusturica nu trebuie vazut insa ca un documentar, uneltele sale artistice sunt alegoria si nu aparatul de filmat al reporterului. Filmul dureaza aproape trei ore, un test aproape de netrecut pentru spectatorul occidental, si totusi aproape nici o scena nu pare prea lunga, iar tensiunea dramatica si spectacolul vizual al lumii pe care o creaza Kusturica fascineaza in fiecare cadru. Personajele au pasiunile si intensitatea eroilor de legenda, iubesc, urasc, beau, iubesc, ucid, mor, reinvie ca in orice spatiu de legenda. Un specatcol puternic, complex, fascinant.
Reuseste Kusturica sa gaseasca o explicatie pentru inexplicabilul tragediilor umane care se petrec pe pamantul sfasiat al fostei Iugoslavii? Probabil ca nu, caci filmul incepe cu un razboi (al doilea mondial) si se termina cu un razboi (Bosnia anilor 90), iar singura logica pare sa fie ca un razboi nu este razboi adevarat daca fratii nu se ucid intre ei.
Reunirea personajelor filmului se face in scena finala intr-o lume de apoi filmata intr-o cromatica distincta, o pajiste verde ideala, care se desprinde si ea de restul lumii si incepe sa pluteasca in abis, insotita evident de muzica lui Bregovic. Sublim.

Dan Romascanu
afis al filmului


(Emir Kusturica)

Labels:

2 Comments:

  • O carte exceptionala despre razboiul din Bosnia este My War Gone By I Miss It So, scrisa de Anthony Loyd.

    By Blogger Pierre Radulescu, at 12:16 PM  

  • Este o imagine extraordinara din film. Nu l-am vazut inca, dar cred ca dupa ce il voi vedea voi considera imaginea aceea una din cele mai marete imagini de film (alaturi de cele pe care vi le-am mai spus, batranul tata curatandu-si un mar, in 'Primavara tarzie' al lui Ozu, mama uitandu-se in oglinda in momentul in care isi da seama ca va muri in curand, in Maestrul Papusar' al lui Hou Hsiao-Hsien, taiwanezii care devalizeaza de motoare avioane japoneze abandonate, in acelasi film, femeile care curata intr-o atmosfera de entuziasm mormintele, in 'Volver' al lui Almodova, moartea magarusului, in 'Au Hasard Balthasar' al lui Bresson, desigur scena scarii din 'Crucisatorul Potemkin' al lui Eisenstein, scena ospatului de bordel din 'Flowers of Shangai' - si desigur si altele).

    Poate ar fi bine sa incerc sa le gasesc, una cate una, sa le postez pe blog, si sa o comentez pe fiecare din ele. E insa greu sa le gasesc altundeva decat in sufletul meu.

    By Blogger Pierre Radulescu, at 12:32 PM  

Post a Comment

<< Home