Updates, Live

Thursday, December 21, 2006

Dan Romascanu: JJ Cale si Eric Clapton - The Road to Escondido

JJ Cale & Eric Clapton - The Road to Escondido
Numele lui JJ Cale era deja legat de cel al lui Eric Clapton prin doua dintre marile succese ale lui Clapton - Cocaine si After Midnight.
Acum iese acest CD, unul dintre cele mai bune ale anului si legatura artistica intre cei doi este confirmata si intarita.
Clapton cred ca a demonstrat in muzica tot ce se putea, si numele sau este asigurat intre marii artisti ai chitarei. Ultimii ani il arata pe Clapton din ce in ce mai mult in rolul de cautator de originalitate prin intoarcerea la radacinile blues-ului (Me and Mr. Johnson) sau colaborari ca cea cu legendarul BB King sau cu Cale in acest album.
Prefer acest traseu linistit dar original flirtului cu muzica comerciala din anii 90 care il adusese pe Clapton periculos de aproape de muzica de ascensoare. Nici discul acesta nu este complet scutit de aranjamente putin cam conventionale si de repetitii. Primele doua cantece de exemplu, Danger si Heads in Georgia, risca sa indeparteze iubitori de blues ca mine carora aranjamentele asa-zis R&B nu le spun prea mult, si care nu se lasa pacaliti nici cu pretul unui solo nu prea original de altfel.
Incepand cu al patrulea cantec insa, When This War Is Over, atmosfera se schimba spre honky-tonk, de parca Feletwook Mac ar acompania din umbra.
Sporting Life Blues este una dintre piesele de rezistenta ale discului, amestec de jazz si blues ritmat, atractiv si sexy.
Urmeaza Dead End Road si It's Easy care amintesc de Creedance Clearwater Revival in anii lor cei buni.
Hard to Thrill este unul dintre putinele cantece scrise de Clapton impreuna cu John Mayer care si participa la inregistrare, iar efectul este excelent.
Din partea finala a discului, Three Little Girls si Last Will and Testament suna bluesy, original si puternic.
Ultimul cantec, Ride the River, cade din nou putin in conventional dupa mine, de parca intentionat inceputul si sfarsitul CD-ului ar vrea sa ascunda comorile din mijloc.
Majoritatea cantecelor sunt ale lui Cale, 11 din cele 14 de pe disc. Clapton pare a se da intentionat la o parte, lasand talentul de compozitor al lui Cale sa se exprime liber. Rezultatul este insa mai mult decat satisfacator si din punct de vedere muzical, vocile celor doi se complementeaza excelent, colaborarea lor instrumentala este perfecta, se aude ca celor doi le place sa cante impreuna si sa ne produca si noua placere ascultandu-i. Un cadou recomandat de sarbatori.

Dan Romascanu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home