Updates, Live

Friday, August 10, 2007

Dan Romascanu - Film: Bin-Jip (Casa Pustie) - Ki-duk Kim, 2004

afisul filmului









Imi era greu sa mi-l imaginez pe Kim Ki-Duk depasind virtuozitatea narativa si sensibilitatea din Spring, Summer, Fall, Winter,... Again Spring si totusi iata ca Bin Jip (Casa Pustie - titlul cu care este distribuit in Europa si America fiind 3-Iron) reuseste aceasta intr-un plan narativ complet diferit. Daca Spring,... reprezenta o constructie simetrica si ciclica, constructia lui Bin Jip este cea a unei sonate si a unui dans, a unui dans permanent intre realitate si vis.

Eroul principal al filmului este un vagabond din clasa lui Charlot dar in epoca noastra Charlot are motocicleta iar universul sau nu sunt strazile ci casele lasate temporar pustii de proprietarii lor plecati in vacante sau calatorii de afaceri. Eroul nostru patrunde prin efractie in aceste case, intr-o aparenta invazie a spatiului privat care devine de fapt in fiecare caz o umplere a spatiului, caci scopul intruziunilor sale nu este de a fura ci de a trai pentru o clipa in spatiul altora, spatiu pe care departe de a-l pangari il repara si purifica intr-un mod straniu si simplu totodata - spala, repara obiecte casnice, rearanjeaza decoratiile interioare.

Cand la una dintre spargeri intalneste o tanara abuzata de sotul ei, aceasta ii devine partenera in explorari. intre cei doi se naste o relatie lipsita de cuvinte, o tatonare reciproca in care frumusetea interioara a fiecaruia dintre ei este dezvaluita treptat pana la contopire. Sirul de intruziuni continua pana cand moartea isi face aparitia pentru prima data si realitatea brutala curma idila. Corupta justitie pamanteasca ii desparte pe cei doi in pofida nevinovatiei atat in fapte cat mai ales morale. Eroul intra in inchisoare, iar eroina este readusa cu forta in abuziva sa relatie conjugala.

Imagine din film


Daca prima parte a filmului reprezenta cunoasterea si contopirea eroilor, partea a doua despartirea brutala, in cea de-a treia parte se va produce reunirea, doar ca spectatorul este lasat sa ghiceasca sau sa-si demonstreze singur daca aceasta reunire are loc in plan real sau in planul visului. Maiestria narativa a lui Ki-duk Kim face ca cele doua planuri sa se contopeasca perfect intr-o realitate virtuala care este singura care conteaza in ochii privitorului. Este disparitia
eroului un tric a la ninja, sau o a doua interventie a mortii in intriga? Sunt reunirea finala a eroilor si sarutul din final reale, sau doar un produs al imaginatiei? De fapt nu conteaza, intensitatea povestii de dragoste da oricum sfarsituluii o aura de happy-end.

afisul coreean al filmului

Eroii lui Kim Ki-duk vorbesc putin sau de loc. Tacere auto-impusa in Bad Guy, ascetismul monahic in Spring ..., aici tehnica pare mai vadit cineatica completata mai ales de estetica decorului complet urban, in care interioarele sunt chemate sa dezvaluie caracterul proprietarilor absenti. Substratul filozofic sustine intreaga actiune, cu eroul care isi revendica dreptul de a fi diferit intr-o lume a conventiilor sociale rigide, cu simbolistica inversa in care spargatorul este cel care vine sa puna ordine in vietile aparentelor victime ale furturilor, in timp ce simbolul violentei lumii exterioare reale sunt crosele de golf.

Am vazut filmul cu cativa ani de intaziere. Il recomand celor care nu l-au vazut inca. Este inca o statie de o frumusete si sensibilitate diferita in fascinantul drum care este care cariera cinematografica a lui Kim Ki-duk.

Dan Romascanu


(Kim Ki-Duk)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home