Updates, Live

Monday, August 20, 2007

Dan Romascanu - Film: Goya's Ghosts - Milos Forman, 2007

Goya - Monk and an Old Woman
Interesanta este receptarea lui Goya's Ghosts de catre criticii americani. Un film de Forman ar trebui sa fie intotdeauna un eveniment, si acesta nu va fi probabil considerat cel mai bun film al sau dar nici cel mai slab. Criticii au gasit insa tot felul de tare mai mult imaginare decat reale dupa parerea mea, au exagerat latura melodramatica (oarecum existenta) si l-au categorisit drept soap-opera ( pe nedrept), au criticat jocul actorilor care este dupa mine foarte bun (suedezul Stellan SkarsgÄrd in rolul principal, Javier Bardem excelent, Natalie Portman in rol dublu - sau triplu! - poate cel mai bun al carierei sale).

Nu prea pot sa-mi explic antipatia criticilor fata de acest film. Nu se pot impaca ei oare cu faptul ca un regizor pornit din Europa de Est reuseste de vreo trei decenii sa supravietuiasca cu succes marilor studiouri, facand cateodata filme mai americane decat colegii sai americani (Man on the Moon)? O fi parabola politica a politiei secrete care poate smulge orice marturisire sub tortura si care este rezolvata cam ieftin cu o scena discutabila cea care i-a deranjat? Habar nu am. Eu am citit filmul cu totul altfel.

Spania sfarsitului de secol al 18-lea este statul politist dincolo de apogeul sau. Cand criza sociala si economica ameninta fundamentele sistemului trebuie gasiti dusmanii de clasa impotriva careia popolul strange randurile. In sistemul Inchizitiei dusmanii nu lipsesc, printre ei desigur eternii tapi ispasitori ai istoriei, si eroina filmului cade prada unei inscenari in care acuzata pe nedrept de practicarea in secret a religiei evreiesti.

Ce face Goya cand prietenul sau i se va adresa pentru a-si gasi si salva fiica prizoniera in temnitele inchizitiei, ai carei preoti era printre clientii sai ca portretist? Va ezita. Sa-si riste oare pozitia de pictor de curte, si cu aceasta capacitatea de a crea si a fi martor al vremilor cumplite peste vremi, sau sa se angajeze direct si total asa cum i-ar dicta constiinta si instinctul de solidaritate umana? Desi de-a lungul filmului implicarea emotionala a lui Goya devine din ce in ce mai evidenta, el pare sa se fereasca de actiune directa, pare sa pazeasca statutul de martor al artistului.

Forman nu pare sa se fie preocupat de firul actiunii, care poate este presarata intr-adevar cu prea multe coincidente si efecte preluate din literatura romantica. Redarea epocii este exacta, regizorul pare familiar cu epoca pe care o reflectase deja in Amadeus, dar nu in exactitudinea detaliului pare sa fie focusul atentiei sale. Ceea ce cauta regizorul in conceptia sa vizuala sunt cadrele care au stat la originea capodoperelor lui Goya, mai ales ale gravurilor din ciclul Capriciilor - tensiunea sociala, drama umana, groaza si repulsia individului fata de teroarea statului religios politienesc. Goya al lui Forman nu este personajul principal al dramei, el prefera pozitia de martor. Forman prin filmul sau pare sa justifice alegerea facuta de Goya in viata.

Dan Romascanu

2 Comments:

  • Am mai discutat impreuna despre acest film. Il judec putin diferit fata de tine. Il consider si eu un film foarte bun, insa cred ca este in primul rand un film despre Universul lui Goya, nu despre Goya. Cred ca rolurile principale sunt cele interpretate de Javier Bardem si Natalia Portman. Cred ca este un film care sustine o conceptie tragica asupra Istoriei.

    Este conceptia unui om care a cunoscut sistemul totalitar in tot ce are mai atroce si mai absurd.

    Voi reveni cu un alt mesaj in care voi cauta sa imi sustin nuantele mele in judecarea acestui film.

    By Blogger Pierre Radulescu, at 6:17 PM  

  • Am vazut si eu acest film, si incerc sa vin cu o parere personala independenta de cele ale criticilor, dealtfel nu am citit nimic altceva in afara de ce ati scris aici.
    In cateva cuvinte, scenariul foarte bun, cu toate ingredientele unui scenariu clasic, personaje foarte bine conturate si plasate in opera, cu psihologii complexe etc.
    Jocul actorilor il gasesc mediu, nu foarte bun, iar Natalie Portman mi se parea in Leon, la 14 ani, de zeci de ori mai buna, nu prea o prinde rolul, cel mai bine o interpreteaza pe fiica, in rest e cam falsa parca.
    Dar cel mai mult m-a dezamagit conceptia plastic-regizorala. Acum nu stiu ce buget au alocat pt asta, pentru ca au avut de platit atatia figuranti, dar simteam ca se putea mult mai mult, imaginea lasa de dorit, nu are nimic special, se puteau specula multe.
    Dupa vizionare nu ramai decat cu povestea (a aparut si cartea, ma gandesc ca n-ar fi mare diferenta daca as citi sau as vedea filmul, doar ca as castiga niste timp), si doar separat, cateva secvente, printre care cea cu gasirea micutului, si cea finala (impresionante).
    As fi curioasa sa mai aflu si alte pareri.

    By Blogger Dhea, at 5:56 PM  

Post a Comment

<< Home