Updates, Live

Monday, September 10, 2007

Dan Romascanu - Film: California Dreamin'(Nesfarsit) - Romania, 2007

Imagine din film
In timp ce 4 luni, 3 saptamani si 2 zile al lui Cristian Mungiu lua Palme d'Or un alt film romanesc castiga premiul alternativ Un Certain Regard. Un film de debut si din pacate si capat de cariera caci regizorul Cristian Nemescu a murit intr-unul dintre acele accidente stupefiante de circulatie care ucid celebritatile si care parca se pot petrece numai in Romania.

Actiunea se petrece in peisajul de est salbatic al Romaniei anului 1998. Personajul principal al filmului pe nume Doiaru este un mare bisnitzar si combinator al epocii tranzitiei, un sef de gara care tinde sa devina unul dintre bogatii epocii ce sta sa vina furand ca in codru din transporturile de marfuri care ii trec sub mana. Este genul de om care nu pierde nici o ocazie. Cand in gara sa ajunge un transport militar acompaniat de o mica unitate militara americana in drum spre frontul NATO din Iugoslavia se decide sa opreasca transportul sub pretextul ca lipsesc actele necesare de vama. De ce o face ramane o intrebare deschisa pana la sfarsit - nu pare a fi interes material, nici dragostea de lege, si nici o optiune politica. Poate doar dorinta de a-si marca existenta. Rezultatul este insa ca americanii care pana atunci trecusera cu viteza transporturilor militare pe langa carutele cu cai ale incetei lumi romanesti sunt deodata stopati si blocati precum o nava cosmica pe o planeta necunoscuta.

Stim din flash-back-uri care avanseaza in paralel cu povestea filmului ca Doiaru provine dintr-o familie de instariti ai regimului precomunist, cei care din motive multiple asteptau interventia vestului si mai ales a americanilor in istoria Romaniei postbelice. Replica sa catre comandantul unitatii americane este ceva de genul Pe voi, pe americani va asteptam din timpul razboiului. Nu ati venit sa ne salvati nici de nemti, nici de rusi, nici de Ceausescu. Acum veniti?

Ce mai pot salva americanii dupa 1990? Poate pe romani de ei insasi pare a spune autorul filmului care este critic la marginea cinismului fata de societatea romaneasca reprezentata de micul sat din mijlocul imperiului de pref. O societate in care furtul, coruptia si demagogia sunt norma, care mimeaza formele democratiei fara a o sustine cu nimic din fond, in care tinerii continua sa incerce sa evadeze cu trenul din universul concetrationar provincial la fel ca pe vremea lui Sebastian, dar visele lor par a fi si ele corupte.

Cealalta intrebare este daca americanii asa cum sunt prezentati in acest film pot juca rolul de salvatori. Multa vreme cele doua grupuri de americani si romani par a se comporta ca si cum ar proveni din universuri paralele. Lipsa de comunicatie este aproape totala, bariere de limba, de cultura, de aspiratii ii fac sa perceapa aceleasi situatii la moduri inverse. Daca Romania si America (sau vestul in general) au pierdut contactul timp de 50 de ani reconectarea nu pare a fi posibila in imediat, caci evolutia (sau lipsa de evolutie) a celor doua istorii le-au trimis nu pe linii paralele ci in universuri complet diferite. Iar atunci cand interventia se petrece, si comandantul Jones se decide sa se implice in mica politica locala pentru a iesi din situatia de Catch 22 in care se afla rezultatele sunt catstrofale, caci implicarea sa se bazeaza tot pe neintelegerea completa a contextului local si va duce in cele din urma la tragedie. Tragedie pe care americanii nici macar nu o vor sesiza caci trenul lor finalmente eliberat din labirintul birocratiei se indeparteaza in timp ce comunitatea locala este lasata sa se descurce in haosul si vidul lasat de plecarea interventionistilor.

Este un film complex, care poate fi citit la multe niveluri. La nivel politic este o critica acerba si a coruptiei si vidului moral al societatii romanesti, si a insensibilitatii culturale si a nepasarii americanilor, un protest impotriva interventionismului lipsit de tinta, o satira cu personaje in traditia lui Caragiale, dar atat de acuta incat lacrima de pe obrazul conului Iancu este aici vizibila. La nivel uman filmul pare venit din Sebastian si daca sunt personaje care par sa se bucure de ceva simpatie din partea autorului acestia sunt tinerii de ambele parti - dar perspectivele lor par minime din cauza lipsei de orizont si deschidere care ii inconjoara. La nivelul tehnicii cinematografice povestea este cursiva, caracterele par sa ne vorbeasca direct dintr-o lume pe care foe ca o cunoastem sau pe care o intuim si traim din bagajul nostru cultural, iar actorii se pierd in sensul bun al cuvantului pana la implicare in atmosfera filmului. Dintre toti nu pot sa nu il mentionez in mod special pe Razvan Vasilescu, un actor genial, care pare sa fi concentrat in cateva roluri malefice in filme ale tranzitiei toata imensitatea absurdului dar si tragediile personale ale epocii.

Regizorul nu a apucat sa termine filmul, desi senzatia lasata este cea a unei lucrari inchegate in masura mult mai mare decat multe altele. Banuiesc doar ca finalul ar putea sa fi fost doar unul dintre multele posibile si poate regizorul l-ar fi schimbat daca ar fi apucat. Asa pare a fi un fel de absolvire a celor petrecute pe ecran care sunt impinse intr-un trecut ce nu pare sa aiba legatura cu un prezent normal, integrat in contemporan daca vreti. In spatele contemporanului acesta normal se afla insa un trecut mult prea traumatic pentru a putea fi inabusit in uitare, poate acesta este mesajul final pe care Nemescu nu a mai ajuns sa-l exprime explicit.

Dan Romascanu

1 Comments:

  • "Ce mai pot salva americanii dupa 1990? Poate pe romani de ei insasi pare a spune autorul filmului"
    Doamne fereste sa salveze americanii ceva la noi... cum au facut-o in Iugoslavia de exemplu, de care tot se vorbea in film! Si nu mi se pare ca autorul filmului pare a spune ca americanii i-ar putea salva pe romani de ei insisi. Sentimentele regizorului concorda cu cele ale lui Doinaru.

    "care este critic la marginea cinismului fata de societatea romaneasca reprezentata de micul sat din mijlocul imperiului de pref. O societate in care furtul, coruptia si demagogia sunt norma, care mimeaza formele democratiei fara a o sustine cu nimic din fond, in care tinerii continua sa incerce sa evadeze cu trenul din universul concetrationar provincial la fel ca pe vremea lui Sebastian, dar visele lor par a fi si ele corupte."
    Cred ca din film razbate simpatia regizorului fata de Doinaru. Din acea mica societate provinciala el e totusi personajul cu cea mai multa demnitate.

    "o critica acerba si a coruptiei si vidului moral al societatii romanesti, si a insensibilitatii culturale si a nepasarii americanilor, un protest impotriva interventionismului lipsit de tinta"
    Interventionism american lipsit de tinta?! Cred ca glumesti. ;) Interventionismul american nu e niciodata lipsit de tinta: pretinde, cu frenezie, satisfacerea intereselor americane.

    "daca sunt personaje care par sa se bucure de ceva simpatie din partea autorului acestia sunt tinerii de ambele parti"
    ...si Doinaru. :)

    "Regizorul nu a apucat sa termine filmul, desi senzatia lasata este cea a unei lucrari inchegate in masura mult mai mare decat multe altele. Banuiesc doar ca finalul ar putea sa fi fost doar unul dintre multele posibile si poate regizorul l-ar fi schimbat daca ar fi apucat. Asa pare a fi un fel de absolvire a celor petrecute pe ecran care sunt impinse intr-un trecut ce nu pare sa aiba legatura cu un prezent normal, integrat in contemporan daca vreti. In spatele contemporanului acesta normal se afla insa un trecut mult prea traumatic pentru a putea fi inabusit in uitare, poate acesta este mesajul final pe care Nemescu nu a mai ajuns sa-l exprime explicit."
    Si mie mi s-a parut mediocru finalul. Beatificarea Monicai din scena finala, cand pare ca-si exprima mahnirea fata de trecut in fata unuia pe care nu demult il facuse “bou prost” si in fata caruia il luase de mana pe american si plecase sa faca dragoste cu el intr-o camera, si devine un inger... e prea simplu. Nu m-a facut sa simt compasiune fata de ea.

    Maria

    By Anonymous Anonymous, at 3:53 AM  

Post a Comment

<< Home