Updates, Live

Friday, October 12, 2007

Dan Romascanu - Film: Janghwa, Hongryeon / Tale of Two Sisters (Coreea de Sud, 2003)

Afisul filmuluiDaca exista un gen numit film frumos de groaza Orientul Indepartat este noua sa patrie si A Tale of Two Sisters al lui Ji-woon Kim este unul dintre cele mai splendide exemple. Este un film de groaza in care efectul de terorare este atins nu atat prin cantitatea de sange si scene violente (care nu lipsesc nici ele) ci prin constructie psihologica inceata si sistematica. Este un film frumos, in care fiecare scena si fiecare cadru sunt frumoase estetic, incarcate de simboluri despre care se poate discuta zile intregi si coerente cu povestea si ideea filmului. Si este in fine vorba despre o idee si o poveste care nu se lasa dezvaluite fara efort, care contin straturi si voaluri suprapuse de aparente, imaginatie si cosmaruri, si care te urmaresc dupa terminarea vizionarii si indeamna la revizionare.

Aparent filmul incepe cu o calatorie a doua tinere adolescente la resedinta tatalui si mamei lor vitrege, intr-un loc indepartat care creaza din start senzatia unui univers claustrofobic inconjurat de o natura nelinistita, bantuita parca de un vant van-goghian. Fetele sunt evident marcate de trauma mortii mamei si incearca sa-si construiasca o lume inchisa a lor, protejata de amenintarea prezentei adultilor, in special a mamei vitrege, aparenta bad guy a filmului. Filmul aluneca lent spre ilogica, casa pare bantuita de fantome si violenta pandeste dupa tapetele in culori tari si mobilele patinate. Prezentul se scufunda in trecut si in cosmar. Nimic in relatiile dintre cele patru personaje nu pare ceea ce vrea sa fie in aparenta.

Nu voi spune mai mult pentru ca nu vreau sa rapesc placerea sau fiorul de teama al celor care vor vedea filmul dupa mine. Cine totusi doreste dupa vizionare sa afle toate amanuntele si sa inteleaga logica exacta aproape a fiecarei secvente in parte poate intra in forumul filmului la IMDB si citi analiza unui pasionat care a vazut filmul de 15 ori si a cules toate interpretarile si a despicat toate amanuntele posibile - un adevarat monument adresat filmului si creatorilor sai cum numai un fan adevarat si mistuit poate construi.

Nu intotdeauna filmele de acest gen venite din Coreea sau Japonia mi-au placut. Multe mi s-au parut exercitii prea crude unele, prea intelectuale sau indepartate de sensibilitatea mea occidentala altele. Aici insa, in maiestria constructiei dramatice, arta manevrarii aparatului de filmat, sofisticarea decorurilor si dramatismul benzii sonore nu pot sa nu recunosc in Ji-woon Kim un maestru si sa astept cu mare interes sa vad viitoarele sale filme.

Dan Romascanu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home