Updates, Live

Sunday, March 02, 2008

Dan Romascanu - Anna Karenina la Habima


Teatrul Habima in plina reconstructie - decembrie 2007

Cladirea teatrului Habima se afla intr-o serioasa renovare si pentru cativa ani primul teatru israelian este nomad in diferite sali din Tel Aviv. Partea buna este ca mobilitatea nu numai ii impune trupei sa joace pe scene de dimensiuni si in conditii diverse, dar sa si colaboreze cu alte teatre, cu rezultate interesante cum ar fi aceasta adaptare a romanului lui Tolstoi realizata in colaborare cu teatrul din Beersheva si aducand-o pe prima scena pe steaua teatrului Gesher intemeiat in anii 90 de imigranti din Rusia, Evghenia Dodina in rolul principal.

Adaptarea ii apartine lui Helen Edmundson si a fost pusa in scena in anii '90 si mai recent la Boston la Wellesley Summer Theatre si de trupa britanica Shared Experience. Edmundson schimba structura povestii, dand egala pondere povestilor de dragoste dintre Anna si Vronsky si celei dintre nobilul anarhist Levin (un fel de alter-ego al ideilor lui Tolstoi) si Kitty, intr-un dialog permanent intre Levin si Anna, personaje care aproape ca nu se intalnesc in carte. Dupa notele ramase de la Tolstoi aceasta fusese intentia initiala a scriitorului, dar in cursul creatiei personajul Annei a devenit din ce ce in ce mai fascinant coplesindu-l pe autor pana la a schimba complet centrul de greutate al cartii.

Structura cinematografica a adaptarii, jocul de planuri de actiune care cer o dinamica permanenta a scenei pun probleme interesante oricarui regizor si dau in acelasi timp ocazia unei montari care sa imbine textul cu dansul si pantomima. Reusita regizorului Ilan Ronen este aici insa foarte partiala. Putine scene, mai ales in actul al doilea, ating nivelul de expresivitate si emotie pe care il ocazioneaza textul. In rest, in multe alte momente am avut senzatia de rutina si ratare a unor momente de potential dramatic. Nici echipa de actori nu pare sa fie complet sub control - poate ca o distributie care sa fi inclus mai multi dintre tinerii si talentatii actori ai Habimei ar fi servit mai bine conceptul de spectacol total pe care pare sa-l fi urmarit regizorul. Asa, efectul este de agitatie multa cu prea putina coordonare si cu sensibilitate si profunzime minime.

Un ultim cuvant despre actrita principala. Evghenia Dodina are un public de admiratori destul de numeros in Israel. Marturisesc ca nu ma numar printre ei, poate am avut eu ghinionul sa nu vad niciuna dintre marile sale creatii. Un rol ca al Annei Karenina ar fi trebuit sa fie insa ocazia unei performante extraordinare pentru o mare artista. Imi pare rau sa o spun, nu este cazul. Dodina nu reuseste sa treaca scena, nu transmite decat prea putin din fascinatia pe care personajul ei ar trebui sa-l radieze in jur, si nici din tragedia si contradictiile de care Karenina cea din carte este sfasaiata. Nu stiu, poate rolul a venit cativa ani prea tarziu, dar o interpretare doar buna nu este ceea ce te astepti sa primesti de la o mare artista intr-un asemenea rol.

Dan Romascanu


(Cronici semnate Dan)

0 Comments:

Post a Comment

<< Home