Updates, Live

Wednesday, March 26, 2008

Dan Romascanu - Un alt final pentru Turandot la Noua Opera Israeliana


Situata in centrul cultural al Tel Avivului, in complexul Golda care cuprinde si Teatrul Camery si Muzeul de arta din Tel Aviv, Noua Opera Israeliana (de fapt singura) reprezinta astazi un centru al culturii muzicale israeliene si europeene care nu poate fi ignorat. De ce Noua cand este singura? Este o poveste tipic israeliana. Opera in Palestina mandatara isi are originile, ca si teatrul national Habima la Moscova, dar adevaratul sau inceput are loc dupa al doilea razboi mondial, cand soprana americana Edis de Philippe fondeaza in Tara Sfanta Opera Nationala. In anii sai de glorie, in jur de 1960 Opera israeliana ajunge sa fie o pepiniera de talente a operei mondiale, prilejuind intre altii debutul lui Placido Domingo. Ascensiunea dreptei la putere si noua politica economica liberal-salbatica de la inceputul anilor 80 au dus la sistarea subventiilor si a lovit principalele institutii culturale ale tarii, printre care si opera care isi inceteaza activitatea in 1982. In locul cladirii vechii opere pe una dintre falezele cele mai frumoase din lume se construieste un turn oribil care poarta in mod nedrept numele de 'turnul Operei'. 'Sof pasuk' - sfarsit de capitol.



In 1985 opera renaste sub numele de Noua Opera, in modestul ansamblu al salii teatrului Noga din Jaffa. Incet, incet, beneficiind de contributia unor dirijori entuziasti ca Asher Fish, si de o generatie noua de cantareti imigrati multi din Rusia dar si din Romania cum ar fi Gabi Sadeh, opera israeliana renaste si creste in valoare, dar mai ales recastiga publicul. Din 1994 se muta in complexul Golda, intr-o sala care dupa parerea mea are probleme de acustica, dar cu o scena de dimensiuni si cu posibilitati care permite cele mai complexe desfasurari imaginatiei regizorale. Ultimii ani se caracterizeaza dupa opinia mea de simplu abonat din randul 17 prin montari fastuoase ca scenografie, idei regizorale interesante uneori (inclusiv in specatacolul despre care scriu acum), dar echipe de cantareti inegale in valoare, majoritatea cantareti de mana a doua adunati de pe la operele europeene, gasind la Tel Aviv o ocazie sa isi adauge lapalmares cate un rol titular. Vine din urma o generatie de catareti si cantarete israeliene de mare talent, care insa nu au intotdeauna ocazia sa prinda rolurile principale, si asta este mare pacat.


Asa si in aceasta montare a lui Turandot. Este vorba despre ultima opera a lui Puccini, povestea printesei de gheata fiica a imparatului Chinei, care isi pune seara pretendentii la incercare cu trei ghicitori, si ii omoara in zorii zilei in mod serial pe cei care nu reusesc sa-i patrunda secretele, ca intr-o poveste a Seherazadei a la reverse. Turandot are o rivala in poveste, frumoasa sclava Liu, care incearca sa-l previna pe stapanul ei, printul pretendent sa-si riste viata pentru a castiga mana printesei si tronul imperial, iar cand esueaza si este in pericol de a trada identitatea printului si a risca moartea acestuia face sacrificiul suprem preferand propria moarte. Este un rol secundar, dar care in spectacolul din Tel Aviv capata proeminenta prin interpretarea dramatica a tinerei israeliene Michal Shamir, cantareata dotata cu voce, fizic, si talent actoricesc care merita rolurile principale in distributiile spectacolelor ce urmeaza. Shamir a eclipsat-o pe titulara rolului principal, mongola Baysa Dasnyam, si succesul si ovatiile din final au fost bine meritate.



Opera lui Puccini este problematica in final. De fapt ea nu a fost terminata de compozitor, si la premiera de la Scala din 1926 Toscanini a intrerupt reprezentatia acolo unde s-a incheiat scrierea muzicala a lui Puccini, cu doua arii inainte de finalul care se canta astazi in spectacole, compus de un elev al lui Puccini. Finalul este un fel de happy-end hollywoodic, inima de gheata a lui Turandot topindu-se de duiosie la vederea sacrificiului lui Liu si trecand deodata de la o frigiditate absoluta la abandonul total in bratele iubitului. Este o problema pentru regizori, care traduc greu in scena schimbarea subita de ton. Regizoarea Nuria Espert, autoarea acestei versiuni la operele de la Gran Liceu din Barcelona si din Bilbao a avut o conceptie mult mai originala. Pentru ea Turandot este o printesa tirana si un ucigas serial, inspirand teroare multimii prin faptele ei, motivate psihologic de trauma unei crime petrecute cu generatii inainte. Finalul pe care Espert l-a conceput pentru opera nu inseamna o cedare in fata puterii dragostei si o schimbare psihologica radicala ca in interpretarea clasica, ci o continuare a liniei personajului si un abandon in bratele mortii. O a doua sinucidere o urmeaza pe prima si deodata totul capata sens si actiunea este logica si psihologic si artistic. Thanatos in loc de Eros. Si asta fara a schima nici un acord. Superb.






Dan Romascanu

(Cronici semnate Dan)

0 Comments:

Post a Comment

<< Home