Updates, Live

Tuesday, June 10, 2008

Dan Romascanu - Spania, Fotbal si Cinema

Barcelona, Stadionul Camp Nou


Fotbalul si cinematografia in Spania prilejuiesc un interesant exercitiu de istorii paralele. Nasterile au avut loc de-a lungul aceluiasi deceniu de rascruce a secolelor si ca multe alte fenomene ale peninsulei iberice, si fotbalul si cinematografia au reflectat concurenta intre Catalonia pe de o parte, Castilia si Aragonul pe de alta. Primul club de fotbal in Spania a fost infiintat in 1889, in 1899 se intemeia FC Barcelona, iar in 1902 Real Madrid. Barcelona a intrecut Madridul si in a organiza prima proiectie de filme din Spania in mai 1885, in 1896 se proiectau filmele lui Lumiere in Madrid si Barcelona, iar in 1897 apareau primele secvente filmate atestate de sorginte spaniola. Specialistii mai discuta si disputa daca primele imagini sunt cele ale iesirii credinciosilor de la misa din biserica din Zaragoza, ale portului din Barcelona sau, de ce nu ... sosirea unui tren in gara la Segorbe.

Si a urmat secolul pe care unii dintre noi inca se mira a-l numi trecut, zbuciumatul secol 20, zbuciumat pentru intreaga lume dar parca Spania si-a trait mai intens si mai profund si zbuciumul conflictelor mai mult sau mai putin interne care au culminat cu razboiul civil, si linistea exterioara aparenta ascunzand fierberea interioara din perioada dictaturii, si exuberanta revenirii la democratie. A fost dat ca Spania sa fie in decursul secolului nu numai o extrema geografica a Europei, dar si o vitrina a extremelor, de la cel mai profund catolicism la cel mai iconoclast ateism, de la incremenirea franchista la cea mai rapida crestere economica. Spania de astazi adaposteste cea mai tanara si mai sincer iubita monarhie a Europei si una dintre cele mai liberale si tolerante legislatii ale lumii.

Si, desigur, Spania este tara care gazduieste unul dintre cele mai bune fotbaluri din lume, si tara in care se realizeaza unele dintre cele mai interesante filme ale cinematografiei mondiale de astazi.

E interesant de examinat evolutia fotbalului si a cinematografului in zbuciumatul secol. S-ar parea ca cele doua forme de arta (imi este iertata extrapolarea?) au o aparenta insensibilitate calitativa la sisteme, reflectie a unei adaptabilitati care pare a le transcenda. Prima epoca de glorie a fotbalului spaniol s-a consumat in plina dictatura. Inainte de a se integra in Europa Spania si-a integrat fotbalul, inainte de a deveni o capitala turistica Barcelona si Madridul au fost capitale ale cupelor europeene. Cand ultimele decenii au adus fotbalul corporatie in Spania, au gasit aici si o traditie europeana si un numar de cupe in vitrine pe baza carora imperiile castilian si cel catalon isi revendica an de an suprematia in Europa alaturi de celelalte imperii si regalitati ale fotbalului global.

Cinematografia spaniola si-a urmat si ea cursul sau, nu as spune neinfluentat de politica, dar in orice caz nestrivit de evenimente. De fapt poate ca si fotbalul ca si cinematografia au influentat in Spania politica si nu numai invers. Bunuel isi incepuse in prima treime a secolului cariera cu una dintre capodoperele suprarealismului (Cainele Andaluz) pentru a continua jocul si balansarea fantasticului si a analizei sociale (Viridiana, Tristana), ca si alternarea vietii si creatiei in Spania si in afara ei. Bardem (Moartea unui ciclist) alinia in anii 50 cinematografia spaniola varfurilor neorealismului italian, pregatind noile valuri ale cinematografiei europeene. Iar cand acestea au ajuns cu o intaziere de un deceniu sau doua in Spania eliberata de cenzura de dupa 1975 au facut-o cu razbunarea intensitatii iberice. Ca in multe alte domenii si in cinema Spania nu numai ca a recuperat intr-o perioada uimitor de scurta orice decalaj aparent ci a lasat in urma intr-o acceleratie supermenica majoritatea cinematografiilor batrane ale restului Europei. De la drama sociala si recuperarea istoriei obsedantelor decenii spaniole (Saura) la povestile sofisticate pretext de remake-uri hollywoodiene (Alejandro Amenabar), de la registrul fantastic care patrunde si in labirintele panice ale istoriei (Guillermo del Toro) la registrul comic care stim noi bine ca se potriveste cel mai bine perioadelor zise de tranzitie (Torremolinos 73 al lui Pablo Berger) si fara a ezita sa creeze productive industrii locale de filme de groaza sau erotice cu nuante de Ole! cinematografia spaniola pare a fi astazi pe primul plan cam al majoritatii genurilor minore sau majore.

In aceata varietate si cantitativa si calitativa un singur nume este insa asociat automat cu filmul spaniol de astazi - Pedro Almodovar. De fapt se poate spune ca cinematografia spaniola se imparte in doua - Almodovar si restul. Combinatia sa de melodrama populara si umor duios, jocurile sale de culoare si de muzica, modul in care isi alatura actorii in actul creatiei si ii face parte din lumea de el creata a filmelor sale fac din fiecare vizionare a unui film al sau o experienta care depaseste frontierele cinematografiei si ale receptarii artistice, de fapt o experienta de viata. O experienta de viata si de moarte as putea spune, caci tema mortii care transcende realitatea este proeminenta in filmele sale, la fel ca tema dragostei care transcende identitatea personajelor. In lumea lui Pedro Almodovar nici moartea, si nici nepotrivirile de sex, varsta sau infatisarea nu pot fi stavila dragostei. O lume fantastica, dar in primul rand umana. Filmele sale au ceva foarte spaniol, filme ca Totul despre mama (Todo sobre mi madre), Vorbeste-i (Hable con ella) sau Reintoarcerea (Volver) nu se pot petrece in alta parte decat in Spania si rezista oricarei tentative de remake dar in acelasi timp abordarea conflictelor umane cu conotatii sexuale care ar parea socante in filmele oricarui alt creator are o nuanta atat de personala, umorul, duiosia si solidaritatea umana a creatorului fata de personajele sale sunt atat de unice incat nu le pot gasi alta denumire decat almodovariene. Daca cinematografia spaniola s-ar reduce doar la Almodovar ea tot ar fi una dintre cele mai intens umane ale planetei.




0 Comments:

Post a Comment

<< Home