Updates, Live

Tuesday, November 25, 2008

Dan Romascanu - CD - Enigma - Seven Lives, Many Faces



Cei care au urmarit cariera grupului (sau proiectului cum le place sa se auto-intituleze) german de muzica electronica si new-age Enigma, infiintat in 1990 de bucuresteanul la origine Michael Cretu (nascut in 1957, nepotul violonistului Ion Voicu) nu pot sa nu fi remarcat scaderea intensitatii artistice si a succesului din ultimii ani, cu fiecare dintre discurile aparute inregistrand din ce in mai putine vanzari si incluzand mai putina muzica interesanta. Cu Seven Lives, Many Faces Enigma reuseste un come-back remarcabil, si desi discul este inegal cateva dintre piese ating valoarea succeselor initiale ale formatiei.

Exista doua variante de ambala, cu un CD si cu doua - eu am cumparat si ascultat varianta completa, dar daca vreti sa faceti putina economie e bine sa stiti ca toate piesele interesante sunt grupate pe primul CD, al doilea, cu numai cinci cantece parand mai degraba o colectie de incercari in stiluri putin diferite. Discul principal insa, cu 12 piese este rotund si complet si creaza un complex care se cere ascultat si reascultat, fiecare noua auditie prilejuind noi descoperiri.

Piesa de deschidere este un recitativ, destul de tipic pentru stilul new-age cu un text care ne introduce in atmosfera de mister si magie caracteristica primei parti a discului:

Seven stars, seven days,
Seven seals, seven gates,
Seven angels, seven skies,
Seven sins, seven eyes,
Seven towers, seven eyes,
Seven wonders, seven lives,
Traces, many faces,
Lost in the maze of times.

Al doilea cantec, Seven Lives, este cel mai apropriat de stilul melodic al succeselor initiale ale Enigmei, si desi lipseste si aici ca si in restul CD-ului flautul foarte specific al cantecelor lor din anii '90 melodia are forta si profunzimea care au propulsat grupul printre favoritii stilului New Age dar si printre autorii cautati de benzi sonore ale unor filme ca 1492, Matrix, Sliver sau Charlie's Angels.

Touchness care urmeaza are un inceput clasic precum Eleonor Rigby in varianta Beatles, continuat in acelasi ton de The Same Parents cu un text pacifist in stilul lui Lennon:

One mother, one father
That's where we are descending from
I don't, I don't understand
Why so much hate
Between races and religions

Surpriza muzicala este insa pastrata pentru mijlocul discului, unde Heall's Heavan reprezinta dupa mine centrul de greutate: o piesa instrumentala cu ritmuri intrerupte si sonoritati surprinzatoare terminat intr-o vocaliza angelica apartinand Sandrei, fosta sotie a lui Michael si amintind de o alta influenta puternica in perioadele mai vechi ale grupului - muzica gregoriana. Cantecul care urmeaza, La Puerta del Cielo cantat in spaniola continua ideatic Hell's Heaven dar cu totul in alt registru muzical, oferind contrapunct si varietate intr-un disc care se refuza categorisirii, pastrandu-si totusi echilibrul si rotunjimea.

Cantecele urmatoare par a aluneca putin in comercialism. Distorted Love si J'Taime Till My Dying Day includ elemente de hip-hop si numai piesa finala a albumului, The Language of Sound, este din nou Enigma la culme, piesa ritmata si senzuala, cu o excelenta interpretare soul a Sandrei, terminand in forta albumul.

Merita de urmarit si versiunea video a discului care va apare la sfarsitul acestei saptamani. Toate cantecele vor fi prezente pe video, realizarea artistica apartinandu-i lui Dirk Rudolph, autorul graficii discului. Daca publicitatea cuvenita va reusi sa-si faca efectul comercial Enigma se poate intoarce pe traseul succesului si exista destul de multa muzica buna pe acest disc petru a-i justifica reusita.

Dan Romascanu

(Cronici semnate Dan)

0 Comments:

Post a Comment

<< Home