Updates, Live

Monday, February 02, 2009

Dan Romascanu - Mefistofele de Boito la Centrul Golda




Iubitorii israelieni de opera deja cunosc formula spectacolelor originale ale Noii Opere Israeliene. Scena din Tel Aviv este ocolita in ultimii ani de cantaretii de prim rang ai operei mondiale. Nu stiu daca este vroba despre bani sau sunt alte motive, dar mentionati numele oricarei mai soprane sau oricarui mare tenor la ora actuala si toate sansele vor fi ca nu a ajuns niciodata in sala de le Centrul Golda. Scena ramane deci dominata de cantareti de mana a doua, dar loc se face din ce in ce mai bun pentru tanara generatie de solisti israelieni (unii imigranti, altii nascuti in Israel) care canta impreuna cu cantareti de rangul al doilea din Europa sau Statele Unite si inceptul cu incetul le iau locul si ii eclipseaza. Orchestra de casa este orchestra simfonica din Rishon, cu instrumentisti buni dar careia lipseste un dirijor mare sa-i struneasca si rezultatele sunt inegale. Sala are probleme acustice, scena este putin prea mare si vocile solistilor se pierd de multe ori in spatele orchestrei. Corul in schimb este bun, iar montarile sunt fastuoase - aici se pare ca nu se fac economii si sunt adusi regizori de prima mana sau montari intregi cu decoruri si costume de la trupele de tinuta din Europa.

Spectacolul pe care l-am vazut ieri cu Mefistofele al lui Arrigo Boito este probabil dintre the best you can get in aceasta categorie si il recomand iubitorilor de opera din Israel care nu sunt abonati, mai ales ca neapartinand unuia dintre compozitorii foarte populari sunt si sanse sa gasesca bilete. Boito este cunoscut mai ales ca libretistul ultimelor mari opere ale lui Verdi (Otello, Falstaff), dar a fost si compozitor, si inca un compozitor foarte interesant. Mefistofele - singura opera pe care Boito a terminat-o si care a fost reprezentata cat a trait - este o prelucrare pe libret propriu dupa Faust al lui Goethe, si daca premiera nu ar fi avut loc doar la un an dupa cea a lui Faust a lui Gounod si daca prima reprezentatie la La Scala nu ar fi fost un rasunator esec, poate ca lucrarea ar fi fost mai cunoscuta.

Nu este greu de inteles de ce Mefistofele nu a fost primita cu usurinta de pretentiosul si rasfatatul public italian al anului 1860. In afara de lungimea sa si de compozitia complexa (astazi se joaca o versiune prescurtata, dar originalul dura peste cinci ore incluzand o uvertura cu cor si inca o piesa simfonica la mijloc), exista in aceasta opera multe elemente indraznete de combinare a muzicii cu naratiunea si de distribuire a vocilor (bas in rolul principal, trei roluri complexe de soprane) care anticipau cu decenii libertatea dramatica si muzicala pe care opera o va capata in secolul 20.

Spectacolul de la Tel Aviv in montarea preluata de la Opera Valona din Bruges ofera oportunitatea unui joc modern, in care povestea lui Faust este redusa la esenta sa filozofica intr-o scenografie functionala, estetica si majestuoasa in acelasi timp. In rolul lui Mefistofele canta alternativ basii gruzini Paata Burchuladze (un prieten si un obisnuit al operei israeliene, popular si indragit de publicul de aici desi se afla dincolo de varful carierei sale) si Ramaz Chikviladze pe care l-am ascultat noi ieri - actor bun, cantaret mediu. Tenorul american Carlo Scibelli a fost peste nivelul obisnuit al tenorilor care ajung pe aici. Punctul muzical forte al serii au fost insa cele trei soprane israeliene, reprezentante ale unei generatii care incepe sa domine pe buna dreptate scena operei israeliene. Larissa Tetuev in Margherita, Mirela Gradinaru in Elena si Shira Raz in rolul dublu Marta si Pantalis sunt si frumoase, si dotate, si castiga cu fiecare noi spectacol in care le vad si le ascult maturitate si prezenta scenica.

In asteptarea Aidei in montarea lui Bertolucci cu trupa de la La Scala care va fi momentul de varf al actualei stagiuni Mefistofele nu trebuie pierdut - este probabil spectacolul local cel mai bun al stagiunii.


Dan Romascanu

(Cronici semnate Dan)

0 Comments:

Post a Comment

<< Home