Updates, Live

Friday, March 13, 2009

Dan Romascanu - Revazandu-l pe Hitchcock/8 - Sabotage (1936)



Sabotage inspirat dupa Secret Agent al lui Joseph Conrad (titlul filmului precedent al lui Hitchcock ceea ce constituie deseori motiv de confuzie) este dupa parerea mea comoara neglijata a celei de-a doua perioade din creatia regizorului, perioada filmelor englezesti din anii 30 in care Hitchcock isi cladeste cu rabdare dar si cu prolificitate cariera artistica si numele inainte de trecerea oceanului spre sfarsitul deceniului. Este un film care pare neasteptat de modern, motivele principale fiind o naturalete a jocului si a filmarilor de strada putin intalnita in aceea vreme si abordarea temei terorismului care va deveni populara in viata si in filme multe decenii mai tarziu. Cateva scene memorabile, dintre cele mai bune ale filmelor maestrului suspens-ului ne arata un Hitchcock perfect stapan pe mijloacele sale artistice, construind cu economie (filmul are mai putin de 80 de minute) dar si cu virtuozitate un film care daca nu ar fi pelicula alb-negru ai zice ca ar fi oututu cu usurinta sa fie realizat astazi.

Paradoxal, Hitchcock nu a fost entuziasmat de film, si din cauza unei mari greseli de scenariu (cel putin dupa propria sa apreciere) l-a judecat nemeritat de aspru in cartea sa de interviuri cu Truffaut. Filmul incepe cu o scena in care Londra este lasata in intuneric de un act de sabotaj, si filmarea unui singur bec prilejuieste una dintre acele scene in care obiectele sugereaza si construiesc atmosfera. Sabotorul manipulat de un grup de germani (antigermanismul lui Hitchcock a fost explicit in multe filme ale unei epoci care precede cu cativa ani cel de-al doilea razboi mondial) jucat de excelentul Oscat Holmolka, este suspectat nu numai de politie ci si de angelica sa sotie englezoaica jucata de Sylvia Sidney, care impreuna cu fratele sau adolescent administreaza un cinematograf in centrul Londrei. Aici apare scena considerata problematica de catre Hitchcock. Trimis in necunostinta de cauza de catre maleficul agent secret cu o bomba intr-o cutie de role de film, baiatul, un fel de Harry Potter avant-la-lettre se suie intr-un autobuz care explodeaza in centrul Londrei. Pentru spectatorul de astazi scena ar putea para o premonitie geniala a unei realitati care avea sa apara cu multe decenii mai tarziu, pentru spectatorul anilor 30 uciderea unui copil incalca un taboo care a facut filmul discutabil in epoca si l-a determinat cred pe Hitchcock sa se dezica partial de el mai tarziu.

Urmeaza desigur razbunarea. O magistrala scena in doi va evolua de la o banala cina in familie la o moarte violenta, poate crima, poate sinucidere - totul sugerat printr-un joc extrem de retinut al Sylviei Sidney in fata cu machiavelismul fatarnic al lui Homolka. Nimic nu este trivial si explicit, totul sugerat de masti incremenite ale figurilor filmate din unghiuri starnind nelinistea si amplificand tensiunea, dar senzatia de nesiguranta este transmisa prin imagine, fara teatralizare si fara vreun alt artificiu care sa povesteasca sau sa prelungeasca violenta dincolo de fractiunea de secunda a razbunarii prin crima.

Nu este singura sclipire de exceptie in acest film. Mai avem ocazia sa vedem o scena de cinema in cinema in care eroina, dupa razbunare, incearca sa se conecteze cu o alta lume, cea a fantasmelor bune care traiesc in mod virtual pe ecran si sunt simbolizate aici de un film de desene animate al lui Disney. Incercarea este desigur nereusita, moartea bufa a unuia dintre personajele desenate de pe ecran declansand memoria si readucand-o pe eroina in realitate. Prezenta salii de cinema si a filmul in film ca metafora a lumii in care traiesc personajele pare o alta anticipare a unor filme ca de pilda Cinema Paradiso care aveau sa apara cu peste o jumatate de secol mai tarziu.

Nu totul este perfect in acest film. John Loder este prost distribuit si neinspirat in rolul detectivului, facandu-ne sa avem dubii in legatura cu capacitatea de discernamant a eroinei in ceea ce priveste barbatii (un agent secret german ticalos si criminal, urmat de un politist insipid?). Scena cheie a filmului are loc prea devreme, si de aici pana la scena de suspense final trece prea multa vreme, riscand sa piarda interesul spectatorilor. Sabotage are insa destule scene nu bune ci chiar memorabile pentru a reprezenta in creatia lui Hitchcock unul dintre cele mai bune filme ale deceniului.


Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home