Updates, Live

Friday, April 24, 2009

Dan Romascanu - Odihneste-te-n pace, Ulrich Mühe



Am ajuns sa-l cunosc tarziu pe Ulrich Mühe, doar dupa ce impreuna cu jumatate de planeta am urmarit cu sufletul la gura povestea stasistului Gerd Wiesler din Das Leben der Anderen premiat cu Oscarul pentru ce mai bun film strain in 2007. Filmul dezvaluia lumii mecanismul de supraveghere si represiune individuala caracteristic vietii in statele aflate sub regimul comunist care a inghitit Europa de Rasarit pentru o jumatate de secol. Departe insa de a fi un film strict politic sau programatic Das Leben der Anderen avea o dimensiune umana pe care o dadea figura acestui ofiter al securitatii germane, care dintr-un pion si executant al sistemului incepe sa capete interes, sa se solidarizeze si in cele din urma sa se identifice cu victimele pe care fusese pus sa le supravegheze. Un rol de o mare intensitate si finete, jucat cu un stil retinut si nobil, care permite filmului sa judece sistemul comunist cu severitatea care i se cuvine, absolvind in acelasi timp oamenii care au reusit sa-si pastreze un dram de omenie chiar daca au fost situati la un moment dat in partea rea a istoriei.

Ieri am vazut ceea ce a fost probabil ultimul film in care Ulrich Mühe a jucat un rol mai consistent. Filmul se numeste Mein Führer - Die wirklich wahrste Wahrheit über Adolf Hitler si este o comedie regizata de Dani Levy, autorul lui Alles auf Zucker! care descria tot in registru comic povestea unei familii de evrei germani despartita temporar de istorie si reunita dupa caderea cortinei de fier si a zidului. In filmul vazut ieri timpul si locul este ultima perioada a celui de-al doilea razboi mondial, cu un Hitler prezentat in tonuri grotesti, demoralizat si prabusit nervos, cu nebunia adusa in pragul descompunerii, la fel ca si intregul sistem pe care il cladise. Speranta celui de-al Treilea Reich sta in in evreul Adolf 'Israel' Grünbaum, un ilustru regizor si profesor de actorie jucat de Mühe, readus inpreuna cu familia sa din lagarele de concentrare pentru a-i reface moralul lui Hitler si a-l instrui sa tine un discurs de anul nou 1945 care sa intoarca soarta razboiului.

Nu este un film mare, poate ce pentru ca grotescul este prea pronuntat si prea previzibil. Situatiile comice sunt cele pe care le astepti ca spectator, dar constiinta tragediei nu poate fi pusa la o parte cand este vorba despre personaje ca Hitler, Goebbels sau Himmler si oricat s-ar stradui actorii distribuiti in aceste roluri, identificarea care sa-ti permita sa razi fara jena de prostia sau patetismul personajelor nu se petrece. Ceea ce da insa si aici dimensiune umana si in cele din urma artistica filmului este uluitoarea creatie a lui Ulrich Mühe. Actorul isi asuma exemplar rolul evreului scos din infernul lagarelor si confruntat la dimensiune umana cu cel mai mare dusman al sau si al poporului sau. A uri de departe este usor, a uri la distanta atingerii fizice este greu pentru orice om normal, si aceasta dilema este jucata perfect de Mühe. Deasupra filmului lui Levy planeaza tot timpul umbra coplesitoare a capodoperei lui Chaplin, Marele Dictator. La fel ca Chaplin, Mühe intra perfect in imaginea omului de rand destinat a fi strivit de istorie, dar care printr-o sansa unica are ocazia de a se confrunta cu istoria si de a o schimba, si o face in final platind pretul suprem, salvandu-si umanitatea si salvand umanitatea.

Din pacate asa cum am spus l-am cunoscut pe Ulrich Mühe tarziu in cariera sa, si aceasta cariera a fost curmata de o moarte prematura. Nu stiu ce ascund filmele sale mai vechi, voi cauta sa vad din ele daca voi avea ocazia, dar chiar daca ar fi jucat numai aceste doua mari roluri si tot si-ar gasi locul de onoare in galeria marilor actori germani si ai lumii.

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home