Updates, Live

Friday, June 05, 2009

Dan Romascanu - Yerushalaim, Jerusalem, Al Quds

Excursia mea in Ierusalim din aceasta dupa-amiaza a avut ca tema una dintre bataliile centrale ale mitologiei Ierusalimului moderen - cea data in 1948 in cartierul evreiesc din Ierusalimul vechi. Este o poveste despre doi fotografi, despre doua filme, despre modul in care aceasta batalie a fost reflectata in viata a trei oameni cere au trait si si-au legat numele de Ierusalim - un evreu, un palestinian si un englez.

scoala evreiasca in apropierea locului unde a fost groapa comuna a evreilor cazuti in apararea orasului vechi in Razboiul de Independenta

Ierusalimul vechi inchide intre zidurile sale istorie si credinta cat pentru un univers intreg. Ierusalimul fizic este astazi impartit in cartiere dupa natiuni si religii - evreiesc, crestin, musulman, armenesc. Cartierul evreiesc are o suprafata de o jumatate de kilometru patrat. In 1948, la proclamarea independentei Israelului traiau aici 2500 de evrei, majoritatea religiosi, majoritatea saraci. Cei care putusera parasisera zona, devenita o zona de frictiune si conflict dupa tulburarile din deceniul patru. Lupta pentru orasul vechi devenise un simbol al rezistentei evreiesti in primele saptamani ale existentei Israelului, atunci cand armatele arabe atacasera statul evreiesc nou nascut.

doi locuitori ai Ierusalimului discutand pe strada

In timp ce in alte parti ale Israelului si ale Ierusalimului armata tanarului stat obtinea victoriile care aveau sa duca la consolidarea existentei si largirea frontierelor dincolo de hotaririle ONU din noiembrie 1947, in Ierusalimul vechi avea loc o tragedie pentru locuitorii evrei. Cateva sute de soldati ai Palmahului fusesera obligati dupa o rezistenta eroica de doua saptamani sa incheie un armistitiu si sa evacueze orasul vechi. Toti locuitorii evrei au fost izgoniti, soldatii luati in prizonierat, casele, yeshivele si sinagogile pradate si apoi arse. Prezenta evreiasca in orasul vechi al Ierusalimului a incetat pentru prima data de la regele David incoace - fiind reluata doar in 1967, dupa razboiul de sase zile.

Aceasta este istoria.

firma unei yeshive de kabbalah care poarta numele de Poarta Cerurilor

Tragedia orasului vechi a fost prinsa pe pelicula de putini fotografi. Unul dintre ei a fost John Philips, un galez nascut in Alger, a carui familiaritate cu cultura araba ii permisese sa devina prieten al regelui Abdallah al Iordaniei. Aflat la Roma in primele zile ale lui decembrie 1947 fusese surprins de o demonstratie neobisnuita in Forumul Roman, locul unde se afla multe monumente dinctre cele in care romanii obisnuiau sa-si imortalizeze in piatra triumfurile asupra natiunilor imperiului. Unul este Columna lui Traian, altul arcul lui Titus, unde momentul caderii Ierusalimului si a evreilor in sclavie si a jefuirii templului cu imensa menora purtata in triumf de cuceritori este prinsa ca moment de culme a disperarii in istoria evreiasca. Demonstratia pe care o vede John Philips in 1947 aduna evreii veniti din toate colturile Italiei cu scopul de a celebra proclamarea statului Israel si renasterea nationala exact la locul unde se afla cioplit in piatra de doua milenii momentul de culme al dezastrului. Intrigat de eveniment Philips se hotaraste sa plece in Palestina ultimelor luni ale mandatului si sa fotografieze pentru revista LIFE nasterea noului stat. Mai 1948 il surprinde in partea iordaniana a conflictului, ceea ce ii da ocazia sa fotografieze luptele, ocuparea orasului, semnarea armistitiului, plecarea refugiatilor, jafurile, distrugerea. Fotografiile apar in presa, dar abia treizeci de ani mai tarziu sunt stranse intr-o carte - prefatata de Golda Meir si realizata cu sprijinul lui Teddy Kollek primarul de atunci al Ierusalimului. Cartea se numeste Jerusalem: A Will To Survive si este greu de gasit astazi. Poate va fi reeditata candva. In orasul vechi o mica expozitie prezinta imaginile cele mai de exceptie.

biserica Adormirii Maicei Domnului

Luptele din orasul vechi au dus si la crearea unui film - primul film de lung metraj israelian si inca unul in stil hollywoodian, produs de un intreprinzator bogatas evreu care visa sa transforme the Holy Land intr-un fel de Hollywood Land. Poveste romantata a trei luptatori evrei in razboiul de independenta, filmul - care a reprezentat Israelul la Cannes in 1955 si a devenit materie obligatorie de invatamant in scoli in anii 50 si 60 - includea o reconstituire a luptelor pentru orasul vechi si a retragerii bazate in parte pe fotografiile lui Philips. Mai tarziu filmul s-a scufundat in uitare, razboiul de sase zile a adus alte icoane - ale recuceririi orasului si revenirii prezentei evreiesti intre ziduri - pentru altarul national si o parodie din anii 70 a filmului epopeic din 1955 realizata de Assi Dayan (fiul lui Moshe Dayan) si cu celebrul trio comic al Gashashimilor este mult mai cunoscuta astazi publicului israelian.

firme care arata ca un mic muzeu al Holocaustului si mormantul regelui David sunt adapostite de aceeasi cladire

Cu trei ani in urma documentaristul Liran Atzmor a inceput sa realizeze un film despre evenimentele din 1948 si modul in care au fost reflectate de diversele parti din conflict. Cunostea istoriile britanicului Philips si a filmului israelian, lipsea partea palestiniana, Cercetand reflectarea evenimentului de partea araba da de unul dintre cele mai vechi ateliere de fotografie din Ierusalimul vechi, cel apartinand familiei Zaarour. Spre surprinderea sa, descopera ca intemeietorul atelerului, Ali Zaarour (care capatase pasiunea fotografiei si invatase meseria de la evreul Hanania in anii 30) fotografiase luptele si ocuparea orasului de catre Legiunea Araba. Instantaneele sale, pe care fiul Zahi si nepotul Ali le pastreaza ca negative sunt asemanatoare sau identice cu ale lui Philips. Mai fotografiase Zaarour si alte secvente ale razboiului din 1948 din perspectiva palestiniana, inclusiv urmarile masacrului de la Deir Yassin. Albumele cu fotografiile din timpul luptelor din cartierul evreiesc fusesera pastrate impreuna cu comentarii detaliate. In 1967 Ali fuge impreuna cu familia sa abandonand casa si atelierul din orasul veche. Cand se intoarce la cateva saptamani dupa razboi gaseste casa intacta, nimic nu lipsea in afara de albumele de fotografii. Abia decenii mai tarziu - si episodul este documentat in film - gaseste fiul sau Zahi Zaarour fotografiile din album in arhivele armatei israeliene. Gaseste cea mai mare parte dintre ele. Lipsesc fotografiile mortilor.

poarta cimitirului in care este inmormantat Oskar Schindler

Din pacate nu am gasit pe Internet niciuna dintre fotografiile din 1948 lui Philips sau ale lui Zaarour. Cartea lui John Philips poate fi comandata de pe Amazon dar numai din America. Despre filmul lui Liran Atzmor si povestea familiei Zaarour puteti citi mai pe larg inr-tr-un articol din ziarul Haaretz.

Excursia mea a cuprins vizionarea filmului, popasuri in locurile cele mai semnificative in care au avut loc luptele din1948, intalniri cu regizorul Liran Azmor si cu Zahi Zaarour.

satele care inconjoara Ierusalimul si mult disputatul zid

Una dintre ultimele secvente ale filmului lui Liran Atzmor prezinta o fotografie a lui Ali Zaarour in care apar cativa soldati ai legiunii arabe si langa ei John Philips cu aparatul de fotografiat dupa gat. Nu stiu daca cei doi fotografi s-au cunoscut. Fotografia aceasta insa ii uneste peste timp, asa cum ii uneste pasiunea comuna pentru reportajul fotografic ca document istoric (concept nou la mijlocul secolului 20, devenit popular doar in anii celui de-al doilea razboi mondial) si destinul care i-a facut sa prinda pe pelicula aceleasi momente cruciala ale unuia dintre razboaiele care au definit timpul in care au trait.

Zahi Zaarour, in fata atelierului sau fotografic din Ierusalimul vechi





Dan Romascanu

(Cronici semnate Dan)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home