Updates, Live

Wednesday, August 05, 2009

Dan Romascanu - Itinerariu Catalan / 16 - Collioure

Dupa ce treci frontiera din Spania in Franta ai impresia ca notiunea de catalonism devine mai mult un element folcloric decat sentimentul nationalist puternic care se manifesta in Catalunya spaniola. Cert, indicatoarele cu numele oraselor apar intotdeauna in pereche, cu versiunea catalona pe stanga si cea franceza pe dreaptan soselei, dar este cam singura manifestare a limbii catalone pe care am detectat-o in cele doua zile si jumatate petrecute in Catalunya franceza. Orasele de pe coasta au si ele un aer destul de francez, si a trebui sa urcam in munti in ziua urmatoare pentru a regasi elementele autentice de cultura catalona.



Collioure a fost primul nostru punct de popas in Franta. Am avut parte de un hotel extrem de pitoresc, situat la o cotitura de sosea cu noua camere pe vreo patru nivele coborand o faleza abrupta spre plaja. Am luat-o la colindat spre seara, in satul de la malul marii care a atras prin coloristica sa si prin formele caselor pe cativa dintre pictorii de seama ai inceputului secolului trecut - Picasso, Matisse, Braque, Derain. Iubitorii de arta pot face exercitiul de a recupera imaginea Collioure-ului din operele acestora, noi nu am reusit sa ajungem la muzeul de arta moderna din sat despre care citisem lucruri bune, asa ca am adus doua fotografii ca marturie ca locul isi justifica prin pitoresc functia de sursa de inspiratie plastica. Orasul vechi adaposteste o fortareata medievala si un far vechi de vreo 400 de ani care strajuieste portul acaparat mai nou de restaurante si de turisti. In port se afla si monumentul exilului evreilor Catalunyei despre care am scris intr-un episod trecut. Localitatea s-a aflat sub stapanire spaniola pana in secolul al 17-lea, trecand sub suzeranitatea regilor Frantei doar in urma Tratatului Pirineilor, care a pus capat rivalitatii si razboaielor in tre Franta si spania, cel putin pana la invazia napoleoneana.


Este si o zona viticola cu vii si crame presarate de-a lungul soselelor intr-un Chemin des Vins pe care am avut prea putin timp sa-l parcurg. Am intrat doar la una dintre cramele din oras gazduita de manastirea dominicanilor si ne-am aprovizionat cu un vin local. Iubitorii de vinuri dulci si indelungat procesate pot incerca aici vinurile banyuls specifice zonei, din struguri grenache, care petrec cel putin opt ani in butoaie de stejar inainte de a fi imbuteliate.

Dan Romascanu

(Cronici semnate Dan)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home