Updates, Live

Thursday, August 06, 2009

Dan Romascanu - Itinerariu Catalan / 17 - Palatul Regilor de Majorca din Perpignan

Perpignan sau Perpinya in catalona este un cunoscut astazi in special ca o superputere in lumea rugby-ului, dar pe teritoriul sau se afla si un castel cu o istorie fascinanta datand din vremea cruciatilor si a regatelor Evului Mediu. Aici si-a avut capitala Regatul de Majorca, una dintre fortele dominante ale bazinului mediteranean in secolele 13 si 14. Intemeiat in 1262 de Jaume (Jacques) I de Aragon, regatul se extinde in deceniile care urmeaza smulgand inapoi maurilor o parte dintre teritoriile peninsulare si insulele din vestul Mediteranei in cadrul primei faze a Reconquistei. Colonistii catalani au ajuns in acea perioada pana in jumatatea de sud a peninsulei italiene si chiar si in Pelopones. Politica aceasta de expansiune nu a putut fi sustinuta economic si militar intr-o epoca in care regatele feudale intrasera intr-o criza cauzata de esecul cruciadelor si conflictele din biserica catolica rezultate in dizolvarea Ordinului Templierilor care tineau finantele regatului. In 1344 ultimul rege al Majorcai, Jaume III este invins de rivalul si varul sau regele Aragonului si regatul devine parte integranta din Aragon.

Acest an, 1344, punea capat unei intrigi de succesiune tipic medievala. Teritoriile regatului faceau initial parte din Regatul Aragonului, erau cuceriri noi relativ noi ale lui Jaume I, cunoscut si ca Jaume Cuceritorul. Jaume a avut parte de o viata lunga, domnind 63 de ani. Primul sau fiu moare in timpul vietii sale si pentru a evita un razboi de succesiune Jaume ii lasa prin testament fiului fiului sau cea mai mare parte a Regatului Aragonului, si celui de-al doilea fiu al sau Regatul Majorcai. La moartea lui Jaume in 1276, cel de-al doilea fiu se suie asadar pe tron si isi ia numele de Jaume II. Regatul a fost vasal la inceput Aragonului, dar in timp cele doua regate au intrat in conflct, regii veri s-au razboit intre ei si Aragonul a castigat incorporand inapoi Majorca in 1344.

Dupa ce timp de trei secole orasul si intreaga regiune sunt teatrul luptelor intre regatele Spaniei si a Frantei, abia in secolul al 17-lea in urma tratatului Pirineilor Perpignan devine definitiv un oras francez.

Poarta Palatului din Perpignan

Constructia castelului incepe in 1274 sub conducerea maestrului constructor Ramon Pau. Edificiul este un exemplu de arhitectura feudala, imbinand functiile militare, statale si cele religioase, lucru firesc pentru o familie domnitoare profund religioasa si in acelasi timp obligata sa tina armele in permanenta intr-o lume plina de dusmani si conflicte. Palatul este inconjurat de doua randuri de ziduri masive si un sant adanc de protectie a fost acoperit abia prin anii 30 ai secolului trecut.

Clopotele

Poarta permite accesul in curtea interioara, lasand locul unor forme elegante cu motive gotice, si cu materiale cum ar fi marmora in culori diferite (albastru, rosu, roz, alb) dovezi ale unui spirit estetic dincolo de austeritatea unor simpli regi-soldati, si a unor ambitii si sigurante de sine a unui regat in efemera expansiune. Doua capele - una inalta dedicata Sfintei Cruci si una mai joasa dedicata Sfintei Maria Magdalena pastreaza pana stazi decoratii sofisticate pe tavan si pe pereti.

Curtea Capelei


Capela


Tavanul Capelei

O parte dintre ele sunt in mod surprinzator de inspiratie araba, surprinzator pentru ca aceasta zona nu s-a gasit niciodata sub control maur. Si totusi se pare ca elementele de interpolinare arhitectonica si estetica care apar ca un rezultat al stratificarilor istoriei in bisericile din sudul Spaniei in orase ca Cordoba sau Granada, in care structuri de moschei construite peste vechi biserici revin la functia lor religioasa crestina, aici sunt intentionate, posibil rezultatul prezentei unor mestesugari si artisti care lucrasera sub cele doua regnuri.

Elemente de Arta Maura si Crestina

Astazi castelul se afla in plina renovare si este posibil ca lucrarile care au loc sa puna in evidenta mai multe elemente de istorie si arta medievala in viitorii ani. Sunt destul de putine exponate in castel astazi, dar in schimb spatiile sunt folosite pentru evenimente muzicale sau expozitii. In fiecare an in august are loc aici un festiva de ghitara anuntat si popularizat din vreme. Una dintre salile castelului adaposteste expozitii temporare, cea ce care am avut sansa sa o vedem noi era o retrospectiva a unui artist american din generatia beat, originar din Denver, si stabilit la Collioure in 1960 pe nume Kenneth Martin Snodgrass. Pictorul decedat in anul 2000 s-a indragostit de culorile si de atmosfera locala care a vrajit atat mari artisti europeeni ai secolului trecut, si intr-o tonalitate rezonand cu lumina si culorile locului, dar intr-un formalism specific generatiei sale si un stil amintind de colaj si de structurile lui Paul Klee, a creat o reflectare plina de expresivitate si de pasiune a vechii lumi noi in care se stabilise.

Lucrare de Kenneth Martin Snodgrass


Lucrare de Kenneth Martin Snodgrass

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home