El MoMA: Retrospectiva de Almodóvar

(Almodovar)

(MoMA)

Demonii lui Almodovar

Intamplarile care se petrec in filmele lui Almodovar par dirijate de catre niscaiva demoni tare ciudati. Se ingramadesc, se lupta dand din coate tot timpul sa ajunga in fata noastra. Cand unul din ei razbeste de ceilalti, se apuca sa isi recite partitura pe nerasuflate, dar nu ajunge niciodata sa si-o termine, ca e tras inapoi de ceilalti si alt demon ii ia locul.

Iar fiecare demon, in timpul acela scurt cat apuca sa stea in fata vorbeste rapid, isi mai inghite cuvintele, ne face mereu cu ochiul, aluzie fie la concluzia la care el vrea sa ajunga (si nu apuca sa ajunga), fie la povestile celorlalti demoni, si pare foarte incantat de aluziile lui - si ca sa fie sigur ca va fi inteles de noi, ingroase totul, orice devine kitsch, ca sa fie imediat inteles - dar fireste ca noi nu apucam sa intelegem mai nimic - vedem doar niste demoni nerabdatori, obraznici, grotesti - si un vant de nebunie care pluteste peste tot si peste toate - vantul acesta pare a veni din tinutul de bastina al lui Almodovar - pentru ca Almodovar este nascut in La Mancha, patria cavalerilor melancolici si a morilor de vant.

Sunt demonii lui Almodovar. Nerabdatori, timpul se rostogoleste, copilul se naste in autobuz, soferul ar vrea sa ajunga la garaj, ca e ultima cursa, cineva se lupta sa il convinga sa schimbe directia si sa mearga fuga la maternitate, dar pana sa se decida trebuie sa vina sa il moseasca pe noul nascut (Carne tremula). Kika boscorodeste tot timpul, continua sa boscorodeasca fara sa isi dea seama ca tocmai este violata. Preotul pedofil a lepadat de mult sutana, cand dam de el il aflam de acum divortat, cu un copil ramas la proaspata fosta sotie (La mala educacion). Prietenul din copilarie care vine la noi sa ne propuna un scenariu de film este de fapt fratele aceluia, prietenul a fost omorat, nu de catre preot, ci de catre frate-sau, in combinatie cu fostul preot (La mala educacion). Si tot asa.

Demonii lui Almodovar. De fapt demonii Spaniei din ultimii cativa zeci de ani. Un regim autoritar tinuse Spania intr-un univers al ei, departe de lumea contemporana. Biserica isi avea pozitia ei, familia isi avea setul ei ferm de valori, cultura insemna in primul rand traditie si in al doilea rand traditie, orice deschidere, orice diversitate, erau suspecte. Si apoi totul a explodat si a inceput sa se deruleze cu o viteza ametitoare. Existau adversari ireductibili ai regimului franchist, pentru care istoria se oprise in anii razboiului civil si trebuia reluata de acolo - numai ca intre timp trecusera vreo patruzeci de ani si nimic nu mai putea fi cladit cum fusese. Incercau fara succes sa monopolizeze noua societate. Erau apoi cei care in timpul franchismului se gandisera la o deschidere limitata, la un soi de democratie originala, incercau si ei fara succes sa monopolizeze noua societate. Si erau tinerii, nerabdatori sa se desprinda de trecut si sa intre in Europa in sfarsit - si nu aveau timpul sa o ia cu usurelul - trebuiau sa isi urle tot timpul partitura, trebuiau sa ii plesneasca pe toti, trebuiau sa dea din coate, sa fie obraznici, trebuiau sa se certe si intre ei. Si existau oamenii ceilalti, cei care nu aveau nici o vina, cei care nu erau in stare sa priceapa nimic, nauciti - ca batranul tata din Todo sobre mi madre, care refuza sa mai inteleaga ceva, si traieste intr-un univers al lui in care totul a ramas cum a fost. Existau cei pe care schimbarea i-a distrus moral - si iar ma gandesc la preotul din La mala educacion, care isi abandoneaza sutana, se casatoreste, apoi divorteaza. Si ma gandesc la transvestitii care circula prin atatea filme ale lui Almodovar - simbol foarte dur al unei societati care isi cauta adevarata identitate.



(Almodovar)

Almodovar

• Intro
• Melancolia rosului
• Caruta cu paiate
• Demonii lui Almodovar
• Volver, racing for the Palme d'Or
• El MoMA: Retrospectiva de Almodóvar

(Iberic and Iberic-American Cinema)

Gânduri la Almodovar - Căruţa cu paiaţe

Actorul, teatrul, sunt o constanta a lui Almodovar.
Bufoni, comedianti, masti.
Comedianti italieni, tabloul lui Watteau. Vazut la Ottawa, la expozitia inchinata bufonilor in artele plastice - revazut acum din nou la Washington, la Galeria Nationala. In mijloc, Pierrot, in alb. Toti sunt melancolici si obositi. Oboseala. Ce mai ramane din tine dupa ce ai purtat ore in sir pe scena o masca? Mai poti fi tu insuti? Existi de fapt? Sau ai murit de mult?
Eroul din La Mala Educacion, interpretat de Garcia Bernal. Este el? Este fratele lui, pe care il joaca tot timpul? Este homosexual numai pe scena? De ce toti il stiu numai dupa rolurile jucate? A mai ramas vreo bucatica din el, cel adevarat? A existat el vreodata?




Arlechin de Cezanne, e imbracat in rosu - culoarea care il obsedeaza pe Almodovar. Vazut si el la Ottawa, revazut la Washington.






Soir bleu al lui Hopper, la Whitney - clovnul melancolic si visator, cu tigara in mana, asezat la o masa, stingher printre clientii ceilalti, ignorat de ei, ignorandu-i si el, traind intr-un univers aparte, aproape si departe de universul nostru.


Manet - Batranul muzicant. Cateva sali mai incolo, tot in galeria din Washington, Picasso, Familie de Saltimbanci. Muzicantii, saltimbancii, la marginea societatii. Ca si artistii?
Arlechin muzicant, tot de Picasso. Arlechinii pictati de Baba.
Manet - portretul tragedianului Rouviere in Hamlet.
Si tot Manet - Toreador mort. Femeia toreador din filmul lui Almodovar, Hable con ella, si ea zdrobita in arena.

Toulouse-Lautrec - Marcelle Lender dansand Bolero in Chilperic - filmul Hable con ella incepe si se sfarseste la un spectacol de dans modern. Una din eroine este balerina. Balerinele lui Degas, la galeria nationala, la Corcoran, la Phillips.

Phillips Collection - Rufino Tamayo, cu mascatii lui tristi si cu capetele rosii, Rouault, cu Circus Trio. Un trio de circari obositi - ce sens mai are lumea de dincolo de circ? Ce sens mai are lumea de dincolo de spectacol in Todo sobre mia madre? Acolo laitmotivul este o scena din piesa lui Tennessee Williams, Un tramvai numit dorinta - totul se inoada si se desnoada la nesfarsit in jurul aceleiasi scene.



Si John Graham, cu arlechinul lui in tonuri gri, alaturi de circarii lui Rouault, si portretul facut de John Graham - o femeie cu un penaj impresionant pe cap - e femeie de-adevaratelea? sau e un transexual, la urma urmei, ca atatia eroi ai lui Almodovar?


Si este Almodovar interesat in primul rand de actor? Sau incearca sa se inteleaga pe el insusi, pe regizorul care trebuie sa ii inteleaga pe actori, el, regizorul care trebuie arda cu pasiune, ca sa isi inteleaga actorii? De ce ultimul cuvant al fimului La Mala Educacion este acesta, Pasiune?




(Almodovar)

(Hopper)

Ganduri la Almodovar - Melancolia rosului

Obsesia lui Almodovar pentru rosu.
Exista un tablou de Degas, Madame Camus, care este o nebunie de rosu. Este la Washington, la National Gallery. Rosul ii da picturii aceleia un soi de magie. Rosul poate fi magic.

Dar rosul lui Almodovar este altul.

Rufino Tamayo, mexicanul, are la Phillips Collection, tot in Washington, un tablou intitulat Carnival. Mascatii lui sunt tristi, si sunt colorati in rosu.
Dar e si acesta un alt soi de rosu.

Rosul lui Tizian, in portretul cardinalului Pietro Bembo, parca el seamana cu rosul lui Almodovar. E un rosu clar, in alte picturi ale lui Tizian e mai nuantat, in portretul dogelui Andrea Gritti, sau in superbul portret al lui Ranuccio Farnese, ca sa nu mai vorbesc de nuantele extraordinare de rosu din pictura lui El Greco, Sfantul Ildefonso - toate la Galeria din Washington.

Da, rosul lui Almodovar este altfel. Este oare ceea ce ii da dimensiunea baroca? Sau ceea ce subliniaza dimensiunea kitsch? Arhitectura filmelor lui e baroca, atmosfera e kitsh, un kitsch cautat, parca pentru a echilibra grandoarea baroca.

Dar este in aceeasi galerie de arta din Washington o pictura care imi aminteste cel mai mult de Almodovar. Autorul nu este cunoscut cu certitudine, pictura ii este atribuita lui Louis-Joseph Le Lorrain, un francez din secolul XVIII. Titlul lucrarii - Trei figuri imbracate pentru o mascarada - doi barbati si o femeie, un trio elegant si enigmatic. Grandoarea costumelor si a settingului, melancolia privirilor adauga maretiei si sporeste enigma - si este vorba de un bal mascat - mastile, alta obsesie a lui Almodovar - acesti trei eroi par a astepta in uleiul picturii cuminti si majestuosi - suntem inca in Anul Domnului 1740, iar eroii nostri vor juca intr-un film de Almodovar, peste doua sute cinzeci de ani - pana atunci asteapta, mareti si melancolici in rama tabloului atribuit lui Lorrain.








(Almodovar)

Ganduri la Almodovar - Intro

Unii il considera cel mai important cineast spaniol dupa Bunuel. Altii il considera un non-talent. De ce? Pentru ca este controversat? Un cineast important poate fi controversat - Almodovar, cel mai controversat cineast al Spaniei, suna bine. Dar nu, cei care nu il considera important nu il considera nici demn de controversa. Ce sa controversezi la Almodovar? Zic ei, este un mare zero.

Pentru ca este inegal? Un cineast important poate fi inegal - chiar asa, Almodovar, regizorul inegal. Dar, cei care nu il considera important nu il considera nici inegal. Zic ei, Almodovar este tot timpul egal cu el insusi, pentru ca este egal cu zero.

Pentru ca este scandalos? Prin filmele lui transexualii se misca in voie. Ne-am obisnuit de mult cu filme in care scenele de sex sunt redate foarte explicit, la Almodovar scenele explicite sunt cele homosexuale.

Ei bine, Almodovar nu este contestat pentru ca este scandalos.

El este contestat pentru ca este deconcertant.

Filmele lui nu scarbesc atat de mult cat deconcerteaza.

Ei bine, si in facutul filmelor, spaniolii nu se dezmint, There are two ways to do everything: the easy way and the Spanish way

Exista in filmele lui Almodovar cateva idei-forta. Si exista o tratare baroca a lor, iar barocul este echilibrat de kitsch. Baroce in arhitectura, filmele lui Almodovar sunt kitsch in detalii. Dar kitschul e cautat, isi are acolo rostul lui.



(Almodovar)

Racing for the Palme d'Or - Volver of Almodovar

Volver (to return, in Spanish) is short-listed for the Palme d'Or at Cannes.

Volver marks a return for Almodovar to his earlier fascinations. Back to comedy and female world, back to La Mancha, with its high rates of insanity. Should be great.

Starring Penelope Cruz, Carmen Maura, Lola Dueñas.

Washington Post:
The fantabulous French film festival here is like the Oscars, but different. In Cannes, some of the reporters wear hot pants (Cannes according to William Booth).



(Almodovar)