Updates, Live

Sunday, May 21, 2017

The History of Ozymandias (Shelley, Horace Smith, Petre Solomon)

Shelley, draft of Ozymandias
Bodleian Library, Oxford
(source: wikimedia)
no copyright infringement intended



I met a traveller from an antique land
Who said: Two vast and trunkless legs of stone
Stand in the desert. Near them, on the sand,
Half sunk, a shattered visage lies, whose frown,
And wrinkled lip, and sneer of cold command,
Tell that its sculptor well those passions read
Which yet survive, stamped on these lifeless things,
The hand that mocked them and the heart that fed:

And on the pedestal these words appear:
'My name is Ozymandias, king of kings:
Look on my works, ye Mighty, and despair!'
Nothing beside remains. Round the decay
Of that colossal wreck, boundless and bare
The lone and level sands stretch far away

a-c-e b-d f-h g-j i-k-m l-n

Futility of any human endeavor. Hero or artist, greatness of history or perennial art (with all their love/hate details), the ultimate action of time marks them for oblivion.

My first encounter with the sonnet of Shelley was in a place I didn't expect to find it (or should I have been prepared to expect the unexpected?). It was in a book by Jared Diamond (The Third Chimpanzee), at the end of a chapter: a meditation on the way all human civilizations work for their destruction.

I had ordered that book from abroad, and while waiting for its arrival I started to read the Romanian translation. So I met firstly this sonnet in its Romanian version (a superb rendering, by Petre Solomon).

Mi-a povestit un călător venit
Dintr-un străvechi meleag: - Două picioare
De piatră-ntr-un deșert am întâlnit.
Alături, în nisip o față care,
Prin rânjetu-i pe gură-ncremenit,
Vădea că al ei sculptor deslușise
Acolo patimi, ce-au rămas întregi
Când inima ce le-a hrănit murise.
Pe soclu, limpezi, câteva cuvinte:
- „Sunt Ozymandias,  rege peste regi.
Priviți-mi opera grozavă!“
Nimic n-a mai rămas ca altădată,
Și peste tot gigantica epavă
Doar de nisipuri e împresurată.
(Opere alese, Percy Bysshe Shelley, editura ESPLA, București, 1977, p. 120, în traducerea lui Petre Solomon)

a-c-e b-d f-h g-j k-m l-n

Then I found the original, together with its competitor (Shelley and his friend Horace Smith had decided to work each one on the same theme, and the two sonnets were published in 1818 by The Examiner).


In Egypt's sandy silence, all alone,
Stands a gigantic Leg, which far off throws
The only shadow that the Desert knows:—
"I am great OZYMANDIAS," saith the stone,
"The King of Kings; this mighty City shows
"The wonders of my hand."— The City's gone,—
Nought but the Leg remaining to disclose
The site of this forgotten Babylon.

We wonder,—and some Hunter may express
Wonder like ours, when thro' the wilderness
Where London stood, holding the Wolf in chace,
He meets some fragment huge, and stops to guess
What powerful but unrecorded race
Once dwelt in that annihilated place.

a-d b-c-e-g f-h i-j-l k-m-n



(Shelley)

(Petre Solomon)

Labels: , ,

Monday, May 15, 2017

Petre Solomon

Petre Solomon
1923-1991
(image source: Referate)
no copyright infringement intended


Reiau ce-am mai scris odată, se spune de obicei traduttore - traditore, dar Petre Solomon a tălmăcit în românește fără să trădeze spiritul celor traduși - a intrat în universul fiecăruia, și i-a retrăit pe fiecare dintre ei - a fost pe rând Mark Twain și Graham Greene, Juhan Smuul și Walter Scott, Ray Bradbury și Jack London, Herman Melville, Shelley, Rimbaud, Milton, și atâți alții.



(A Life in Books)

Labels:

Friday, December 23, 2011

Rimbaud: Ma Bohème




Ma Bohème

- Fantaisie -

Je m'en allais, les poings dans mes poches crevées ;
Mon paletot aussi devenait idéal ;
J'allais sous le ciel, Muse ! et j'étais ton féal ;
Oh ! là là ! que d'amours splendides j'ai rêvées !

Mon unique culotte avait un large trou.
- Petit-Poucet rêveur, j'égrenais dans ma course
Des rimes. Mon auberge était à la Grande Ourse.
- Mes étoiles au ciel avaient un doux frou-frou

Et je les écoutais, assis au bord des routes,
Ces bons soirs de septembre où je sentais des gouttes
De rosée à mon front, comme un vin de vigueur ;

Où, rimant au milieu des ombres fantastiques,
Comme des lyres, je tirais les élastiques
De mes souliers blessés, un pied près de mon coeur !





My Bohemian Life

- Phantasy -

I went off with my hands in my torn coat pockets;
My overcoat too was becoming ideal;
I travelled beneath the sky, Muse! and I was your vassal;
Oh dear me! what marvellous loves I dreamed of!

My only pair of breeches had a big whole in them.
– Stargazing Tom Thumb, I sowed rhymes along my way.
My tavern was at the Sign of the Great Bear.
– My stars in the sky rustled softly.

And I listened to them, sitting on the road-sides
On those pleasant September evenings while I felt drops
Of dew on my forehead like vigorous wine;

And while, rhyming among the fantastical shadows,
I plucked like the strings of a lyre the elastics
Of my tattered boots, one foot close to my heart!






Boema

- fantezie -

Umblam cu pumnii-n buzunarile crapate
Si chiar paltonul imi parea ca-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muza, si-ti eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!

Nadragii mei aveau o gaura cam mare,
Dar insiram la rime, cufundat in vis.
Gaseam in Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi fosneau pe cer, incantatoare.

Le ascultam, pe margine de drum sezand,
In serile acelea de septemvre, cand
Simteam pe frunte roua – vin ametitor,

Si cand, rimand prin intunericul fantastic,
Trageam ca de o lira de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!

Sonnet form (Fr) abba cddc eef ggf (En) - (Ro) abba acca dde ffe


(Rimbaud)

(Petre Solomon)

Labels: , ,

Wednesday, January 17, 2007

Întâlniri neașteptate cu români: Petre Solomon

Edgar Allan Poe Anticariatul de pe Charles Street avea acelasi rafinament straniu pe care il avea tot centrul istoric al Baltimorelui. Imaginea lui Edgar Allan Poe ma urmarea cu privirea de pe unul dintre pereti. Anticariatul (Clayton Fine Books) avea un barulet cu cafele, prajituri si sandvisuri, intrai apoi printre rafturile cu carti si reviste aflate in aceeasi varietate si aceeasi neoranduiala fascinanta pe care o gaseai in orice anticariat american, dar clientii erau cei mai interesanti - cei mai multi erau tineri, pareau studenti - clientii batrani pareau si ei niste eterni studenti, unii din ei usor neglijenti sau poate chiar jerpeliti o idee, altii imbracati o idee bizar. Anticarul era un om cam de varsta mea, care parea o copie usor imbatranita a personajului de pe perete. Eram in universul lui Edgar Allan Poe.

Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.`
'Tis some visitor,' I muttered, `tapping at my chamber door -
Only this, and nothing more.

Si deodata imi veneau in minte versurile asa cum le cunoscusem prima oara, in talmacirea romaneasca,

Intr-un miez de noapte crincen, pe cind - ostenit si linced -
Meditam peste vechi tomuri - o, uitat e tilcul lor! -
Mi-a parut, ca-n vis, ca bate cineva la usa:
„Poate E vreun oaspe ce se-abate pe la mine-ntimplator,
Da, un oaspe care bate-n usa mea, incetisor."
Mi-am soptit, increzator.

Veneam a nu stiu cata oara in Baltimore, in cautarea universului lui Edgar Allan Poe, pe care ma obisnuisem sa il gasesc in anticariatul de pe Charles Street - si ca de fiecare data gandul la Poe se asocia cu gandul la talmacitorul lui in romana.

Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; - vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow - sorrow for the lost Lenore -
For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore -
Nameless here for evermore.

Gindul, vai, ma mai petrece spre acel Dechemvre rece
Cind taciunii pareau stafii alungite pe covor.
Zorii-i asteptam cu sete: nici un tom vreun leac nu-mi dete
Ca sa uit de moartea fetei, careia-i spuneau Lenore
Insisi ingerii - frumoasa, luminoasa mea Lenore,
Dusa-n vecii vecilor!

Se spune de obicei traduttore - traditore, dar Petre Solomon a talmacit in romaneste fara sa tradeze spiritul celor tradusi - a intrat in universul fiecaruia, si i-a retrait pe fiecare dintre ei - si a fost pe rand Mark Twain si Graham Greene, Iuhan Smuul si Walter Scott, Ray Bradbury si Jack London, Herman Melville, Shelley, Rimbaud, Milton, si atatia altii. A fost Ivanhoe al lui Sir Walter Scott, crezandu-se indragostit de domnita Rowena, fara sa stie cat de tare o iubea pe Rebecca, a fost capitanul Ahab, obsedat de Moby Dick, a calatorit impreuna cu Iuhan Smuul pe gheturile Antarcticei, a fost obsedat de Paradisul care l-a obsedat si pe John Milton, si a fost rascolit de amintirea Lenorei, rascolindu-ne si pe noi.

And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me - filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating`
'Tis some visitor entreating entrance at my chamber door -
Some late visitor entreating entrance at my chamber door; -
This it is, and nothing more,

Purpuriile perdele, cu fosninde catifele,
Ma faceau, ca niciodata, in adinc sa ma-nfior,
Incit repetam intr-una, pentru-a potoli furtuna
Inimii, zvicnind nebuna: „E vreun oaspe doritor
Sa-l primesc la mine-n casa, - vreun prieten trecator.
De ce-as fi banuitor?"

L-am cunoscut prima oara pe Petre Solomon din traducerea pe care a facut-o unei carti pe care am recitit-o de atatea ori in anii copilariei, Comoara din Insula, a lui Robert Louis Stevenson. Peste ani, cand aveam sa ma apuc sa invat englezeste, am cumparat o editie in engleza. Si am ramas fermecat de comparatia dintre textul original si talmacirea facuta de Petre Solomon.

I remember him as if it were yesterday, as he came plodding to the inn door, his sea-chest following behind him in a hand-barrow – a tall, strong, heavy, nut-brown man, his tarry pigtail falling over his shoulders of his soiled blue coat...

Chiar asa imi placea sa ma gandesc la cel care scrisese cartea, cu cuvintele din talmacirea in romaneste:

Imi amintesc de parca ar fi fost ieri, cum a venit miscandu-se greoi spre poarta hanului, urmat de un baietel care ii cara cufarul marinaresc intr-o roaba. Era un om inalt si voinic, oaches, epoletul murdarit de gudron ii atarna de pe mantaua lui soioasa...

Oare cine era in realitate batranul lup de mare adastat la hanul Amiral Benbow, sa fi fost autorul, Robert Louis Stevenson, sau cel care imi daduse putinta sa citesc cartea in romaneste? Sau poate ca Petre Solomon era dimpotriva, aidoma doctorului Livesey, unul din ceilalti eroi ai cartii?

Am avut ocazia sa il vad peste cativa ani. Eram la Ateneu impreuna cu parintii mei, in pauza cineva ni l-a aratat, el e Petre Solomon. Am tresarit, eram de acum destul de mare si stiam numele celui care tradusese Treasure Island. Puteam sa imi inchipui ca intr-o zi voi rataci prin Baltimore, cautand spiritul lui Edgar Allan Poe si amintindu-mi mereu de cel care-l talmacise in romaneste?

Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
`Sir,' said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you'
- here I opened wide the door; -
Darkness there, and nothing more.

Cind mi-am mai venit in fire, spus-am fara sovaire:
„Domnule, sau poate Doamna, sa ma ierti, eu te implor:
Somnul imi dadea tircoale, cind bataia dumitale
Se-auzi, atit de moale si atit de-nselator,
C-am crezut ca mi se pare..." Si-am deschis, netemator,
Beznei ce pindea-n pridvor.

Am revenit peste cateva saptamani in Baltimore. Am intrat din nou in anticariatul de pe Charles Street. Am gasit o editie in limba engleza a lui Paul Celan. Am staruit asupra ei, pana la urma nu am cumparat-o, am ales alta carte si mi-am zis ca voi cumpara versurile lui Celan data viitoare. Insa data viitoare aveam sa aflu ca volumul fusese vandut.

Aveam sa il reintalnesc pe Paul Celan, si odata cu acesta pe Petre Solomon, in paginile unei carti care mi-a fost daruita la Bucuresti: cartea Feliciei Antip, Aventuri ale constiintei de sine. Unul din capitole este dedicat lui Paul Celan si lui Petre Solomon. Stiam de prietenia dintre ei, auzisem de filmul documentar facut de Alexandru Solomon (fiul lui Petre), Duo pentru Paoloncel si Petronom­ - nu am avut ocazia sa il vad - insa capitolul din cartea Feliciei Antip este cu totul altceva - ca si Ryszard Kapuscinski (despre ale carui carti va trebui sa vorbesc cat de curand, inainte de orice despre The Soccer War) - amandoi sunt jurnalisti de mare calitate - amandoi uita cateodata ca sunt jurnalisti si atunci devin scriitori extraordinari. Capitolul consacrat lui Paul Celan si Petre Solomon este un asemenea caz - Felicia i-a recreat pe Celan si Solomon, care au devenit personajele ei si povestea lor este extraordinara. Nu este singurul capitol al cartii in care Felicia uita ca este jurnalista - unii cititori ai ei au fost nedumeriti de amanunte care li s-au parut inexacte ale unor biografii prezentate in carte - numai ca ei uita ca Aventuri ale constiintei de sine este de fapt universul Feliciei, populat de biografii ale eroilor ei, Celan, si Petre Solomon, si Philip Roth, si Henry Roth, devin eroii ei - cartea Feliciei este un univers populat cu autori care scriu la randul lor carti in care nu odata eroii sunt autori la randul lor - Aventuri ale constiintei de sine nu este o colectie de biografii, chiar de biografii pe marginea carora Felicia mediteaza - este altceva - este un univers de visuri recurente.

In cartea Feliciei l-am raintalnit pe Petre Solomon inca odata, cu versiunea romaneasca a Tangoului Mortii a lui Paul Celan - din cartea Feliciei am aflat ca Tangoul Mortii a aparut pentru prima oara in romaneste, inainte ca originalul german sa fie publicat.

Laptele negru din zori il bem cind e seara
il bem la amiaz il bem si la noapte
il bem si il bem
sapam o groapa 'n vazduh si nu va fi strimta
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie 'n amurg in Germania, Aurul parului tau
Margareta
scrie si iese in prag scapara stelele 'n cer el isi
fluiera ciini
evrei-i si-i fluiera el porunca le da ca sa sape o
groapa 'n tarina porunca ne da sa cintam
pentru dans


Laptele negru din zori te bem cind e noapte
la amiaza te bem te sorbim dimineata si seara
te bem si te bem
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie 'n amurg in Germania Aurul parului tau
Margareta
Cenusa parului tau Sulamith o groapa sapam in
vazduh si nu va fi strimta
El striga sapati mai adinc iar ceilalti cintati
arma o 'nsfaca, o flutura, albastrii i-s ochii
sapati mai adinc iar ceilalti cintati pentru dans mai
departe

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
te bem la amiaza si seara te bem
te bem si te bem
un om sta in casa, aurul parului tau Margareta
cenusa parului tau Sulamith el se joaca cu serpii

El striga cintati mai blajin despre moarte caci
moartea-i un mester german
el striga plimbati un arcus mai cetos pe viori veti
creste ca fumul atunci
veti zace 'ntr'o groapa in nori si nu va fi strimta

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
te bem la amiaz e moartea un mester german
te bem dimineata si seara te bem si te bem
e moartea un mester german albastrii i-s ochii
cu plumbul te improasca din plin si adinc te loveste
un om sta in casa aurul parului tau Margareta
cinii spre noi si-i asmute ne daruie-o groapa 'n
vazduh
se joaca cu serpii visind e moartea un mester german

aurul parului tau Margareta

cenusa parului tau Sulamith.


Aveam apoi sa dau si de versiunea originala, Todesfuge - Edelina Stoian a gasit adresa pe web si ne-a pus-o la dispozitie noua, prietenilor ei de pe lista virtuala de vorbe si palavre de prin toate colturile Pamantului:

wir trinken sie mittags und morgens wir trinken sie nachts
wir trinken und trinken
wir schaufeln ein Grab in den Lueften da liegt man nicht eng
ein Mann wohnt im Haus der spielt mit dem Schlangen der
schreibt
der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland dein goldenes
Haar Margarete
er schreibt es und tritt vor das Haus und es blitzen die Sterne er
pfeift siene Rueden herbei
er pfeift seine Juden hervor laesst schaufeln ein Grab in der Erde
er befiehlt uns spielt auf nun zum Tanz

Schwarze Milch der Fruehe wir trinken dich nachts
wir trinken dich morgens und mittags wir trinken dich abends
wir trinken und trinken
Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der
schreibt
der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland dein goldenes
Haar Margarete
Dein aschenes Haar Sulamith wir schaufeln ein Grab in den
Lueften da liegt man nicht eng

Er ruft stecht tiefer ins Erdreich ihr einen ihr andern singt und
spielt
er greift nach dem Eisen im Gurt er schwingt seine Augen sind
blau
stecht tiefer die Spaten ihr einen ihr andern spielt weiter zum
Tanz auf

Schwarze Milch der Fruehe wir trinken dich nachts
wir trinken dich mittags und morgens wir trinken dich abends
wir trinken und trinken
ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
dein aschenes Haar Sulamith er spielt mit den Schlangen

Er ruft spielt suesser den Tod der Tod ist ein Meister aus
Deutschland
er ruft streicht dunkler die Geigen dann steigt ihr als Rauch in
die Luft
dann habt ihr ein Grab in den Wolken da liegt man nicht eng

Schwarze Milch der Fruehe wir trinken dich nachts
wir trinken dich mittags der Tod ist ein Meister aus
Deutschland
wir trinken dich abends und morgens wir trinken und trinken
der Tod ist ein Meister aus Deutschland sein Auge ist blau
er trifft dich mit bleierner Kugel er trifft dich genau
ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
er hetzt seine Rueden auf uns er schenkt uns ein Grab in der Luft
er spielt mit den Schlangen und traeumet der Tod ist ein Meister
aus Deutschland

dein goldenes Haar Margaretedein aschenes Haar Sulamith



(Intalniri neasteptate cu Romani)

(Edgar Allan Poe)

(Petre Solomon)

Labels: ,

Wednesday, January 03, 2007

Citind cartea Feliciei Antip

Felicia Antip
Cartea Feliciei Antip, Aventuri ale constiintei de sine, ia in discutie cativa scriitori evrei. Spune autoarea, unii oameni se intampla sa fie evrei, unii oameni se intampla sa fie scriitori, unii scriitori se intampla sa fie evrei. Unii dintre ei se considera scriitori evrei, altii se considera scriitori si nimic mai mult, insa lumea ii considera pe toti evrei. Unii isi asuma conditia de evreu. Altii si-o neaga. Altii o ignora.

Exista si scriitori evrei care au fost mari antisemiti. Exista scriitori evrei de toate felurile.

Holocaustul i-a marcat pe foarte multi dintre scriitorii evrei. Insa fiecare a venit cu accentele lui. Eroinele cartii lui Helen Fremont (After Long Silence) au incercat din rasputeri sa isi stearga din memorie umilintele cumplite pe care le-au indurat in anii razboiului. Si-au faurit identitati noi si si-au reconstruit cu multa grija trecutul. Unele bucati din trecut au ramas intacte, altele, care ar fi dat in vileag evreitatea, au fost inlocuite. Unul dintre eroii unei alte carti a trecut la luteranism, si dupa aceea la catolicism. Bancul cu Ionescu fost Popescu intr-o varianta dramatica. In schimb eroul unei alte carti (Coleman Silk din Human Stain a lui Philip Roth) isi construieste o biografie de evreu, pentru a-si ascunde apartenenta rasiala reala (era in realitate mulatru). Un alt personaj este pus in copilarie sa recite in fiecare seara la culcare Tatal Nostru in mai multe limbi europene - indiferent in ce tara din Europa va ajunge sa traiasca, sa para ca este nascut acolo si ca este nascut crestin.

Unor scriitori evrei care au trait Holocaustul, le va fi imposibil sa mai foloseasca limba germana. Paul Celan va scrie insa numai in germana - este limba lui - iar graiul tau este copilul tau - si prin versurile pe care le scrie incearca sa ii oblojeasca graiului german ranile cumplite pe care i le-au lasat grozaviile Holocaustului. Pentru Celan, limba germana este un copil drag care a fost pangarit odata cu victimele germanilor - si el, Celan, simte ca trebuie sa aiba grija de copilul lui cel drag.

Nu toti scriitorii evrei au scris despre Holocaust, in vreun fel sau altul. Henry Roth a trait toata viata lui in America, experientele lui traumatizante sunt de cu totul alta factura. El isi traieste drama unui secret cumplit din adolescenta de care vrea sa se elibereze prin scris - si va reusi sa fie sincer pana la capat dupa vreo saizeci de ani. Si apoi scriitorii israelieni, preocupati in primul rand de realitatile Israelului asa cum este tara aceasta azi (Naomi Ragen, Dan Grossman, ca sa dau numai doua exemple din cartea Feliciei Antip).

Fiecare scriitor e un univers. Iar Felicia Antip retraieste fiecare univers, parca si l-ar asuma - iar fiecare dintre scriitorii din cartea ei traiesc din nou in fata noastra, traiesc prin ea. Toti, de la victimele celui mai cumplit flagel al vremilor moderne, pana la evreii antisemiti - toti, fiecare este asumat de ea, asupra fiecaruia se apleaca si il urmeaza pas cu pas - iar noi, cei care ii citim cartea, urmarim vrajiti si coplesiti aventurile constiintelor de sine, dar in primul rand aventura ei spirituala.

Cartea Feliciei a aparut intr-un tiraj foarte mic. Sunt unul din putinii norocosi care au avut posibilitatea sa o citeasca, unul dintre the happy few.

Fusesem de revelion la familia baiatului meu. Ieri, pe drumul de intoarcere, am avut ragaz sa termin cartea Feliciei. Drumul cu trenul intre Boston si Washington dureaza cam opt ore. E un drum frumos. Este malul Atlanticului, cu plaja langa calea ferata, o portiune de drum. Debarcardere cu yahturi, acum stranse toate si invelite pentru iarna. Palcuri de padure intre calea ferata si ocean. Iar pe partea cealalta peisajul Noii Anglii, cu dealuri blande, cu vile placute, cu rauri care se varsa in ocean. Ma gandeam la panzele unui pictor pe care l-am descoperit la Galeria de Arta din Washington - Winslow Homer, a trait in secolul XIX si a pictat peisajele Noii Anglii, si oceanul. Un pictor foarte cuminte. Exista insa la galeria din Washington si o panza a lui, in care Homer devine cubist fara sa o stie :)

Imi aminteam de el privind pe fereastra trenului, imi veneau in minte si doua nume de scriitori cu istoriile lor de vanatoare, Sadoveanu si Turgheniev - pentru ca pe alocuri parea ca nu aveai decat sa iti iei cainele si flinta, sa iti pui niste cizme si o palarie uriasa pe cap si sa o iei prin balti.

Si iar ma intorceam la cartea Feliciei. Ultimul capitol, inchinat lui Philip Roth, este fabulos. Fireste, esti coplesit de navala cartilor pe care nu le-ai citit - si iti dai seama ca nici nu vei avea vreodata vreme sa le citesti. Dar simti cum capitolul Feliciei are respiratia universului lui Philip Roth - eroul lui, scriitorul imaginat de el care revine mereu cu o noua carte despre un erou imaginat tot ca scriitor - un scriitor imaginand un scriitor care imagineaza un scriitor, meandrele planurilor urmarind meandrele unei minti subtile si greu de descifrat poate altfel - o viata de om, de la tineretea neobrazata din Portnoy's Complaint pana la Everyman -omul asta isi imagineaza propria inmormantare? - cand o sa am vreme, si mai ales apetit, sa citesc American Pastoral? Sau Portnoy's Complaint? Am inceput odata I Married a Communist - alte carti au navalit peste si au inabusit-o (printre altele The Plot Against America - Philip Roth inabusindu-l pe Philip Roth).

Trenul ajunsese spre New York - de o parte Kosciuszcko Bridge (bancul cu cadavrul gasit pe strada Edgar Quinet si mutat pe Academiei are o varianta new-yorkeza - calul mort gasit pe Kosciuszcko Bridge) - de alta parte panorama Manhattanului - apoi trenul intra in subteran ca sa ajunga in gara new-yorkeza. Iar la lumina, spre Philadelphia.

Poate ca Felicia este cea mai ea insasi in capitolele despre cei doi Roth, Henry si Philip. Sau poate ca in aceste doua capitole Felicia uita de ea pur si simplu, cade in capcana cartilor si inoata in nisipurile miscatoare. Capitolele astea doua sunt Cartea de Nisip a Feliciei, te ratacesti si devii, odata cu ea, un Philip Roth, si in acelasi timp un Nathan Zuckerman, si Henry Roth, si in acelasi timp David din Call It Sleep, luptand sa isi elimine groaznicul secret de care va scapa (oare?) de abia peste saizeci de ani - bine, bine, frate, dar ce au toate astea legatura cu conditia de scriitor evreu? -ce mai conteaza, Felicia a ajuns aici la filonul de aur.

Baltimore - de acum este seara bine de tot. Mai am cateva pagini si sunt extenuat, nu mai pot - sunt de acum opt ore de stat in tren - si de citit.

Ne intrebam cum a fost posibil ca in secolul XX sa fie posibile asemenea monstruozitati ca Holocaustul sau Gulagul - cum a fost posibil ca intr-o societate moderna sa fie posibil primitivismul - iar Zygmunt Bauman demonstreaza ca Holocaustul nu e deloc dovada de primitivism, tocmai ca este posibil numai intr-o societate moderna - nu mai este aici vorba, zice el, de antisemitismul care facea posibile pogromurile, este vorba de o politica de inginerie sociala pe criterii rasiste, posibila datorita gradului inalt de organizare si de eficienta al societatii moderne. De abia citind capitolul consacrat de Felicia lui Zygmunt Bauman mi-am dat seama ca discutia despre imposibilitatea compararii Holocaustului si Gulagului pleaca de la o premisa gresita. De fapt si Holocaustul si Gulagul sunt programe monstruoase de inginerie sociala, in care autorii crimei sunt desincronizati de crima - si Holocaustul, si Gulagul, inseamna, in afara calailor, multa organizare - liste, transporturi, cazare, santiere - si oameni care lucreaza la aceste liste, care bifeaza sute si sute de nume dupa o lista de criterii, oameni care au grija ca trenurile sa functioneze, trenurile cu detinuti, oameni care proiecteaza baraci sau cuptoare - pana la urma intreaga societate este pusa sa lucreze pentru solutia finala! Si desincronizarea autorilor crimei de crima face posibil succesul programului! Sentimentele, instinctele, nu mai sunt necesare (ca in cazul pogromurilor din veacurile trecute).

Ma dau jos la Washington, ma asez terminat pe o banca, ma invart fara rost prin librarie (doamne fereste, sunt nebun: pe raft American Pastoral a lui Philip Roth!), infulec ceva si apoi ma sui in metro, spre casa. Si scot din nou cartea din bagaj. Si reusesc sa o termin.

Fiecare capitol este foarte diferit, pentru ca fiecare scriitor este foarte diferit. Iar Felicia a urmarit un rost de-a lungul capitolelor. Aventuri ale sinelui unor scriitori care erau evrei. Unii aproape de universul romanesc. Ba apropiindu-se, ba departandu-se - Saul Bellow, fireste, dar mai ales Paul Celan - si capitolul despre el e fascinant, pentru ca iarasi Felicia se uita pe ea insasi (si rostul pe care si l-a propus cartii) si porneste o aventura - de data asta nu mai e vorba de universul lui Philip Roth sau al lui Henry Roth - de data asta Felicia scrie ea o carte - cu un erou care pleaca din Romania inainte de a fi cunoscut, cu un alt erou care ramane aici in Romania si se lupta sa ni-l redea pe primul erou.

Cum sa va zic, Amos Oz e Amos Oz, Raymond Aron e Raymond Aron, dar Paul Celan si Petre Solomon sunt eroii Feliciei - sunt creatia ei -sigur ca Paul Celan a fost un mare, mare poet, si sigur ca a trait cu adevarat, ca si Petre Solomon, dar ce conteaza? Eroii aventurii imaginate de Felicia ma intereseaza mai mult.

Si revin, dupa ce am terminat cartea de citit, pe Todesfuge a lui Celan, cu laptele negru, cu gropile sapate in vazduh, cu toata polifonia aceea uluitoare. Pacat ca nu am acum cartea Feliciei la mine, dar uite traducerea in engleza - am gasit-o acum pe web:

Black milk of daybreak we drink it at evening
we drink it at midday and morning we drink it at night
we drink and we drink
we shovel a grave in the air there you won't lie too cramped
A man lives in the house he plays with his vipers he write
she writes when it grows dark to Deutschland your golden hair Marguerite
he writes it and steps out of doors and the stars are all sparkling
he whistles his hounds to come close
he whistles his Jews into rows has them shovel a grave in the ground
he orders us strike up and play for the dance

Black milk of daybreak we drink you at night
we drink you at morning and midday we drink you at evening
we drink and we drink
A man lives in the house he plays with his vipers he write
she writes when it grows dark to Deutschland your golden hair Margeurite
your ashen hair Shulamith we shovel a grave in the air there you won't lie too cramped

He shouts jab this earth deeper you lot there you others sing up and play
he grabs for the rod in his belt he swings it his eyes are blue
jab your spades deeper you lot there you others play on for the dancing

Black milk of daybreak we drink you at night
we drink you at midday and morning we drink you at evening
we drink and we drink
a man lives in the house your goldenes Haar Margeurite
your aschenes Haar Shulamith he plays with his vipers
He shouts play death more sweetly Death is a master from Deutschland
he shouts scrape your strings darker you'll rise then in smoke to the sky
you'll have a grave then in the clouds there you won't lie too cramped

Black milk of daybreak we drink you at night
we drink you at midday Death is a master aus Deutschland
we drink you at evening and morning we drink and we drinkt
his Death is ein Meister aus Deutschland his eye it is blue
he shoots you with shot made of lead shoots you level and true
a man lives in the house your goldenes Haar Margarete
he looses his hounds on us grants us a grave in the airhe plays with his vipers and daydreams
der Tod is ein Meister aus Deutschland
dein goldenes Haar Margarete
dein aschenes Haar Shulamith.

Stiati ca poemul acesta a aparut prima oara in romaneste? Dar versiunea romana (pe care Felicia Antip o prezinta in carte), si Petre Solomon, realizatorul ei, merita o discutie aparte.



(A Life in Books)

(Zygmunt Bauman)

(Petre Solomon)

Labels: ,