Intalniri neasteptate cu romani - Corneliu Porumboiu

22 Decembrie 1989. La Bucuresti timpul nu mai are rabdare. Mania i-a adus pe oameni in fata portilor Comitetului Central. Portile sunt fortate, Ceausescu se refugiaza pe acoperisul cladirii, unde il asteapta un elicopter, care nu va ajunge insa prea departe.
In acea zi Revolutia cuprinde intreaga tara.
Si trec saisprezece ani ... A fost sau n-a fost? Se apropie Craciunul si intr-un orasel aflat pe undeva La Est de Bucuresti un realizator de televiziune de la statia locala vrea sa realizeze o emisiune despre Revolutia din Decembrie 1989, despre ce s-a intamplat in acea zi in orasul lor. Numai ca nu prea mai sunt musterii dornici sa isi aminteasca - doar un profesor de istorie cazut de mult in patima betiei, si un pensionar solitar si ciudat.
A fost sau n-a fost? Filmul realizat de Corneliu Porumboiu.
Un oras la est de Bucuresti (regizorul Corneliu Porumboiu este daruit cu geniu - La Est de Bucuresti ... La Est de Eden). Filmul lui a primit anul trecut un premiu la Cannes.
Mi-a placut un comentariu - citit pe imdb, foarte neortodox ca stil, dar tipul este de fapt entuziasmat de film:
Fuck off you moron! Learn to differentiate Hungary from Romania and Bucharest from Budapest (macar, zic eu, pentru ca Budapesta nu e la est de Bucuresti). Other than that the movie is great.
si continua:
So I think you should go and see it only if you understand more or less the Eastern European culture for its very different kind of humor. Anyway I'm glad to see so many foreigners liking the movie. That was one thing I did not expect.
Un alt comentator i-ar da filmului nota zece, dar nu o face, pentru ca zece merita numai Almodovar (o fi, ca prea o zice cu foc). I-ar da nota noua, dar trebuie sa ii mai scada un punct, pentru ca:
unfortunately your beautiful scenario would not easily strike audiences unfamiliar with the average Romanian.
As fi vrut sa vad filmul, dar se vede treaba ca si Washingtonul este La Est de Bucuresti (cel putin daca o iei prin Vladivostok) - filmul nu a ajuns aici.
Asa ca m-am multumit sa citesc despre el, pe diferite liste web de discutii romanesti, si sa visez la o zi in care voi ajuge sa il si vad.
Aveam insa sa ma intalnesc la Washington cu numele lui Corneliu Porumboiu si cu faima sa intr-un mod neasteptat.
Am trecut pe la cinematograful de arta din Bethesda (o suburbie a capitalei americane) si am gasit acolo ultimul numar al revistei FLM, care apare trimestrial si prezinta filmele mai deosebite din toata lumea. In fiecare numar sunt selectionate vreo zece filme - iar prezentarile le fac chiar autorii lor, regizorii sau scenaristii.
Iar printre filmele selectionate de data aceasta era si cel al lui Porumboiu, A fost sau n-a fost? - care este prezentat cu titlul lui international, 12:08 East of Bucharest.
Se vede treaba ca lumea cea mare a inceput sa se obisnuiasca si cu noi, cu romanii, si nu ne mai scade puncte, cum se temea comentatorul de pe imdb.
Asa l-am cunoscut pe Corneliu Porumboiu, care a scris in articolul lui foarte putin despre filmul in chestiune, pentru ca este obsedat de filmul la care lucreaza acum, About Angels and Hair (nu ii stiu titlul romanesc, banuiesc ca este ceva de genul Despre ingeri si despre un iepure - ceea ce nu m-ar mira, pentru ca dupa ce am citit articolul mi-am dat seama si mai mult ca Porumboiu este daruit cu geniu cat pentru zece artisti).
About Angels and Hair, lucra la scenariu de mult, dar ceva nu se lipea cum trebuie. S-a decis la un moment dat sa il lase si sa se apuce de un alt film - prea nu se lipea ceva acolo si simtea ca inebuneste.
Asa ca s-a apucat de A fost sau n-a fost? - a fost din partea lui o decizie terapeutica, voia la inceput sa il termine cat mai repede, sa se intoarca la scenariul care nu-i dadea pace. Insa filmul lui cu actiunea petrecandu-se dupa saisprezece ani de la Revolutie pe undeva La Est de Bucuresti l-a captivat incet-incet. A avut cu el succes, s-a intors la scenariul lasat la o parte si a inceput sa se gandeasca din nou la ai sai Angels and Hair.
Cand a scris articolul pentru revista FLM era convins ca filmul nu va fi facut niciodata si ne-a dat acolo cateva fragmente de dialog. Sa stim si noi cate ceva despre un film care ar fi putut sa fie dar n-a fost sa fie. Corneliu Porumboiu parea sa se simta din nou in vana terapeutica, odata ce ne oferea fragmentele de dialog cu precizarea ca:
Therefore, in a similar therapeutic vein, I offer below the first scenes of a movie I'll never make, Of Angels and Hair.
Filmul incepea cu doi golani, Viorel si Gasca, chinuindu-se sa descarce dintr-o rabla de Dacie niste tevi de aluminiu, furate de la vreunul din combinatele cu care Romania nu mai stie ce sa faca.
Viorel: The wind's too strong. What are we doing?
Gasca: It'll calm down soon. Let's unload the car.
...
V.: Easy, it's not made of concrete! Keep still and I'll move to the other side. Like this. Put it down. Easy, easy. That's it!
G.: I asked you not to throw them like that, man!
V.: Fuck them. It's just iron.
G.: It's not iron! It's aluminium.
V.: The same to me.
...
G.: Fuck it!
V.: Are you OK?
G.: I'm fine. Four or five broken pipes.
V.: Fuck them! You'll get some new ones! It's good you're all right.
G.: You know how expensive they are?
...
Cum probabil ca engleza nu era partea cea mai tare a simpaticilor nostri Viorel si Gasca, dialogurile trebuie ca le-au purtat in romaneste, iar Corneliu Porumboiu le-a tradus pentru uzul cititorilor revistei FLM.
Intre timp se pare insa ca a gasit lipitura care trebuia, asa ca About Angels and Hair este la ora asta in productie.
Si daca ajung sa vad filmul, eu unul nu m-as speria sa ii dau si lui Porumboiu nota zece, doar nu o merita-o numai Almodovar.


(Intalniri neasteptate cu Romani)