Updates, Live

Thursday, December 13, 2018

Sor Juana Inés de la Cruz, Prosigue el mismo asunto y determina que prevalezca la razón contra el gusto

Sor Juana Inés de la Cruz
(fuente: Descontexto)
no copyright infringement intended


Love flows in a unity of contraries.


Al que ingrato me deja, busco amante; 
al que amante me sigue, dejo ingrata; 
constante adoro a quien mi amor maltrata; 
maltrato a quien mi amor busca constante. 

Al que trato de amor, hallo diamante, 
y soy diamante al que de amor me trata; 
triunfante quiero ver al que me mata, 
y mato al que me quiere ver triunfante. 

Si a éste pago, padece mi deseo; 
si ruego a aquél, mi pundonor enojo: 
de entrambos modos infeliz me veo. 

Pero yo, por mejor partido, escojo 
de quien no quiero, ser violento empleo,
que, de quien no me quiere, vil despojo.
(fuente: Descontexto)







I found also an English version that, I believe, is far from the original's beauty. It has the merit to help us understand the meaning of the poem, in its subtleties.


The ingrate that drops me has my passion,
Another pursues, but I ignore him;
Constant mistreats me and I adore him;
He who loves me receives my derision.

Diamond-hard, he gets all my attention,
I’m diamond-hard to he who implores me;
I want to vanquish he who deplores me,
And send the other into oblivion.

I pay for one through desire’s coercion;
Pleading will lead to honor’s desertion;
Both methods vex my unhappy heart.

So I, to choose a better part,
The one I don’t want I’ll use well,
And drop the unloving scoundrel.
(source: monasticmatrix)


(Sor Juana Inés de la Cruz)

Labels:

Tuesday, December 11, 2018

Sor Juana Inés de la Cruz

Sor Juana Inés de la Cruz (1651-1695)
detalle de su escritura
por Juan de Miranda, siglo XVIII
(source: Cervantes virtual)
no copyright infringement intended


erudita autodidacta y estudiante de pensamiento científico, filósofa, compositora y poeta barroca, también religiosa de La Orden de San Jerónimo; cultivó la lírica, el auto sacramental y el teatro, así como la prosa; su obra va de lo religioso a lo profano; y cuando digo profano, considero el erotismo profundo de unos de sus poemas; feminista ardente, tenio el corage de expresar sus ideas y desafiar los opiniones de los poderosos; lo hizo con determinación y con gran talento (a veces con un sarcasmo soberbio); finalmente, el obispo local la condenó y ella fue forzada a hacer penitencia,  abandonar su enorme biblioteca (más de 4000 libros) y dedicarse exclusivamente a la ora et labora; poco después, perdió su vida cuidando a las otras monjas en una epidemia de tifus; sus opiniones abiertas le otorgó nombres como La décima musa, El Fénix de América ​​o El Fénix mexicano.
(fuente: wiki)









Minibiografía de Sor Juana Inés de la Cruz
(video por Clío)





(Una Vida Entre Libros)

Labels:

Monday, December 03, 2018

Michal Bat-Adam, The Lover (Ha-Me'Ahev), 1985

Michal Bat-Adam, The Lover (Ha-Me'Ahev, 1985)
(source: 8bxsportmedias)
no copyright infringement intended


I watched this movie on TV one evening, sometime in 2000 or 2001. I didn't know anything about the director or the cast. Actually I didn't pay attention to the title either. Very curious, because the movie impressed me, and it came back to my mind often during the years. A film I couldn't remember the title, any name from the cast, anything, while remembering perfectly almost every detail.

An Israeli family where for some time things were far from running well. The husband owning a body shop, the wife teaching Spanish, their girl at the difficult age of fifteen - sixteen. An unknown guy appearing out of the blue, pretending that he had come from Argentina to inherit a dying aunt here. Meanwhile being without money, dying of hunger. The husband offering him shelter, a torrid affair exploding between the wife and the stranger, the husband incapable of doing anything against.

It's 1967, the war erupts between Israel and his neighbors. The stranger leaves the house, presumably to join the military, and simply vanishes. The wife enters a deep depression, and the husband understands that in order to save her he has to find the guy. For a week or so he searches for the guy everywhere (here the story takes a picaresque turn, with unexpected turns and funny episodes, like many stories of this kind). The aunt is far from dying, a schoolmate of the girl wants to start her sexual life and pushes the husband to commit, the girl herself starts her sexual life with the husband's apprentice (a very young and very nice Palestinian, otherwise helping the husband in his search) - and meanwhile the wife going on with her depression. Eventually the stranger is found, the scoundrel had just entered an orthodox community to avoid drafting.

Why did this movie remain so deeply in my memory? I think because I found in it a deep understanding of what true love is: the husband's love for his wife. In order to cure her for the depression the only thing to do was to find the vanished stranger.

Thus, I knew anything about the movie's story, nothing at all about title, cast, production year. We are now approaching the end of 2018, and one evening I felt that I needed to find the movie, by any cost. I searched on the web for three or four hours, browsing various sites of any kind, trying various search tips, till I found it! The Lover, made in 1985. I found then also a copy on youTube, doubled in Russian (that I attach below). It can be also watched onLine or downloaded by clicking here.





An Italian sequel (L'amante perduto, The Lost Lover) was made in 1999.



(Israeli Movies)

Wednesday, November 28, 2018

Împărat și proletar

(source: Univers de Copil)
no copyright infringement intended


Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.

Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață,
Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață -
Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânșii - ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie brațe tari,
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Și trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Și flotele puternice ș-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Și-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânșii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
Ați mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți...
Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.

Minciuni și fraze-i totul ce statele susține,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susțin;
Averea să le aperi, mărirea ș-a lor bine,
Ei brațul tău înarmă ca să lovești în tine,
Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.

De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi?
De ce boala și moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăția cea splendidă și vastă
Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitați că-n voi e și număr și putere?
Când vreți, puteți prea lesne pământul să-mpărțiți.
Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere
Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți.

Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă,
Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri,
Robia viața toată, lacrimi pe-o neagră pâne,
Copilelor pătate mizeria-n rușine...
Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară
Când ai ce-ți trebuiește... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeți la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi.

Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!
Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă,
Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, și să trăim ca frați!

Sfărmați statuia goală a Venerei antice,
Ardeți acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecției umane și ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă,
Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliți statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până și urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmați tot ce arată mândrie și avere,
O! dezbrăcați viața de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârșit.

Zidiți din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil și viclean.

O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți
Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbăreț,
Locul cruzimii vechie, cel lins și pizmătareț.
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le șoptesc ades,
Plăcerile egale, egal vor fi-mpărțite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond și des.

Atunci veți muri lesne fără de-amar și grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi ați viețuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul și-a trăit.

Și boale ce mizeria ș-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va crește tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

............................................

Pe malurile Seinei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înșală;
Poporul loc îi face tăcut și umilit.

Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută,
Privirea-i ce citește în suflete-omenești,
Și mâna-i care poartă destinele lumești,
Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de acești.

Convins ca voi el este-n nălțimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul și minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfășoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Și el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate și bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.

......................................

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt.

Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare,
Suiți pe baricade de bulgări de granit,
Se mișc batalioane a plebei proletare,
Cu cușme frigiene și arme lucitoare,
Și clopote de-alarmă răsună răgușit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț,
Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară
Și sânii lor acopăr - e ură și turbare
În ochii lor cei negri, adânci și desperați.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ți bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roșă cu umbra-i de dreptate
Sfințește-a ta viață de tină și păcate;
Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

.......................................

Scânteie marea lină, și placele ei sure
Se mișc-una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete își mișcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate
În fața lunei, care prin ele-atunci străbate,
Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopții și sună cadențat.

Îi pare că prin aer în noapte înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moșneagul rege Lear.

Uimit privea cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume își face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opintește-n van;
În orice minte lumea își pune întrebarea
Din nou: de unde vine și unde merge floarea
Dorințelor obscure sădite în noian.

Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,
În inima oricărui i-ascuns și trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheață,
Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viață
Și arătând la soare-a mizeriei lui față -
Fața - căci înțelesul e-același la toți dat.

În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină,
Și-n toată omenirea în veci același om -
În multe forme-apare a vieții crudă taină,
Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină,
Dorinți nemărginite plăntând într-un atom.

Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește,
Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te obosește
Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește:
Că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi."

(Poesii (1884))
(source:wiki)



(Eminescu)

Labels:

Monday, November 26, 2018

Ofir Trainin, Family in Transition, 2018

Family in Transition (2018)
(source: Times of Israel)
no copyright infringement intended

A family with four children from an Israeli town. After twenty years of marriage the husband realizes that his male identity doesn't correspond to his inner self and decides to undergo surgery for sex change. How will react everybody, how will evolve this family? Of course, things need to be digested, and the first reactions could change in time. Initially the wife decides to stand by her husband. Will she remain firm? What about the children? And what about the reaction of people in town?





To make this documentary, director Ofir Trainin followed the evolution of the family for three years. Such a long making process leads of course to a very deep understanding of the problems, while also adding to the whole the presence of the filmmaker as a new factor (possibly disturbing?).

I didn't have the occasion to watch this documentary, only I have read some reviews (along with an interview taken to the director). From what I read, Family in Transition tries to keep itself afar from the ideological arena, to remain confined to a witness position: in such a story it is no place for right versus wrong, there are just facts of life evolving somehow for better or worse, and any conclusion is as elusive as only life can be.










(Israeli Movies)

Thursday, November 22, 2018

Lluís Duch

Lluís Duch Álvarez
1936-2018
(source: La Casa de la Paraula)
no copyright infringement intended

Lluís Duch passed away, with the same discretion that had accompanied him for all his life. A Benedictine monk at the Abbey of Montserrat, he was a theologian and anthropologist, a profound and courageous thinker, not afraid to arrive at paradoxical conclusions. For him there was a clear distinction between religion (as a structural reality), and Christianity (as a historical reality): the same distinction was made by Paul Tillich, between God and God's image in culture - cultures come and pass, as historical phenomenons, and each culture carries its image of God, while God is immanent. Maybe when Nietzsche was proclaiming the death of God, he was referring to the death of a certain culture.

Lluís Duch was deeply interested in the Protestant theology and particularly in Thomas Müntzer, the radical Reformer and revolutionary who had made even Luther look just a very okay guy. And to have an idea of how far Lluís Duch went in his thinking, here is an expression that was very dear to him: the best thing about religion is that it creates heretics (it was coined actually by one of his friends, the Marxist philosopher Ernst Bloch).

It remain from Lluís Duch about fifty books, about theology, and anthropology, about phenomenology, and culture, myth and symbol, and about the intricate links among them. One of them is Mircea Eliade. The Return of Ulysses to Ithaca.






(Psalter)

(Una Vida Entre Libros)

Danny Gutwein: How Yuval Noah Harari Became the Pet Ideologist of the Liberal Elites


Professor Danny Gutwein
(source: Partners for Progressive Israel)
no copyright infringement intended


Why did Obama, Zuckerberg and Gates adopt Harari? Maybe it's the political benefit they hoped to extract from his view that there is no serious alternative to the neoliberal package

My friend Hussain Rumi brought yesterday on Facebook this article from Haaretz, critical to the ideas of Yuval Noah Harari. The author, Professor Danny Gutwein, teaches Jewish History at the Haifa University, Faculty of Humanities. In 1993 he got a PhD degree in Jewish History from The Hebrew University of Jerusalem. His research areas include Modernization of Jewish society, Jewish economic history, History of the Jewish national movement, Zionism, Antisemitism, Jewish economic elites, Jewish community in England.



Professor Gutwein is one of the most prominent public intellectuals of the Israeli Left today; spends much of his time inspiring, building and supporting a grassroots movement which offers an alternative political vision and action (Partners for Progressive Israel)


(Yuval Noah Harari)

Labels:

Tuesday, November 20, 2018

Lelia Munteanu: Mendele, Vânzătorul de Cărţi

(source: Rabbi Josh Franklin)
no copyright infringement intended


Am cedat nervos
Trebuia să evadez, măcar pentru o zi, din negoţul numit politică, în care guvernul Dăncilă Doi pregăteşte performanţa de a fi mai prost decât Dăncilă Unu.
Alung de pe umărul stâng Yetzer Hora, Îngerul Rău, care mă ademeneşte în turbioanele murdare ale zilei şi întorc capul spre umărul stâng, spre Yetzer Tov, Îngerul Bun, care mă îndeamnă să mă ascund între coperţile unei cărţi, până trece inepţia cu întreg cortegiul ei de saltimbanci.
Descui cu chei potrivite “Peregrinările lui Biniomin”, tomul lui Mendele Moiher-Sforim, Mendele Vânzătorul de Cărţi, “bunicul literaturii idiş moderne”.
Negustor ambulant, povestitor şi rabin printre ruinele secolului al XIX-lea care îşi trăia ultimele clipe, Mendele Moiher-Sforim e propriul său personaj principal. Mendele e Cel de-al Unsprezecelea din celebra zicere cu cei zece evrei care plâng pentru care Dumnezeu l-a creat pe Al Unsprezecelea, care îi face să râdă.
Colind cu Mendele din stetl în stetl, din cătun în cătun, părându-mi-se că ne învârtim în cerc, în sighetul, în insula mea, printre oameni mărunţi, printre sfinţi ai tăgadei şi hoţi de buzunare, printre ceasornicari încruntaţi, ca nişte potcovari ai timpului şi croitori militanţi, tăind postavul cu patos revoluţionar, printre afoni şi cântăreţi la scripcă.
Colind cu Mendele într-o limbă ale cărei consoane le bâjbâim şi ale cărei vocale ne scapă ca porumbeii din căuşul palmelor.
Fredonăm, fiecare din rama secolului său, acest cântec vesel care m-a făcut totdeauna să plâng:




Yiddish Song.Melokhe-Melukhe/Works Wealth / Песня о ремесленниках
(video by Григорий Вишневецкий)

Lyrics and music by Zelik Berdichever. Singer: Chava Alberstein.




(Sufi)

Labels:

Monday, November 19, 2018

David Christian

David Gilbert Christian
(source: abc)
no copyright infringement intended


historian and scholar of Russian history; notable for teaching and promoting the emerging discipline of Big History; began teaching the first course in 1989 which examined history from the Big Bang to the present using a multidisciplinary approach with assistance from scholars in diverse specializations from the sciences, social sciences, and humanities; the course frames human history in terms of cosmic, geological, and biological history; credited with coining the term Big History; serves as president of the International Big History Association.
(source: wiki)









(A Life in Books)

Labels: ,

Amur Senza Fin (2018)

Amur Senza Fin (Hide and Seek), 2018
(source: Cineman)
no copyright infringement intended


Nach 20 Ehejahren knistert es nur noch leise zwischen Mona (Rebecca Indermaur) und Gieri (Bruno Cathomas). Mona beschliesst, den Funken erneut entfachen zu wollen und sucht sich Hilfe bei Nanda Sharma (Murali Perumal), dem neuen Gemeindepfarrer mit indischen Wurzeln. Doch anstatt seelsorgerische Ratschläge eines Geistlichen zu erhalten, ermutigt sie der Pfarrer, sich ganz weltlichen Mitteln zu bedienen und sich in der Liebeskunst zu üben. Aber einfacher gesagt als getan. Denn Gieri ist eifrig mit der anstehenden Steinbockjagd beschäftigt und schenkt den Bemühungen seiner Frau keine Beachtung. Zumindest lässt er Mona das glauben. Was sie nicht weiss: Gieri hat eine Affäre mit ihrer besten Freundin Giulia (Tonia Maria Zindel). Als das gut gehütete Geheimnis auffliegt, gerät Monas Welt in Aufruhr. Aufgebracht verlässt sie Heim und Herd – Gieri und die beiden Kinder sich selbst überlassend. Mona mietet – ermutigt vom Pfarrer – die ehemalige Kaffeestube im Dorf, renoviert sie und haucht ihr neues Leben ein. Dabei bekommt sie Unterstützung von Michael (Martin Rapold), einem attraktiven Architekten. Mona blüht auf. Ihrem Vorbild folgend, suchen immer mehr Frauen Rat beim Pfarrer Sharma, was die Gemüter der Dorfgemeinschaft gleich reiheneinweise zum Kochen bringt. Und mittendrin Gieri, der erkennt, dass er seine Frau noch liebt und sie zurückerobern will.
(source: schaubfilm)


I watched this movie on a flight over Atlantic. I had plenty of time, and an impressive choice of movies of all kind. I didn't know anything about this particular movie (as was the case with many others in the selection). I saw that the language was Romansh. This made me eager to see the movie immediately. My information about Romansh was scarce and a bit contradictory and I wanted to understand more the thing. In the movie the language appeared to me like a mix of Italian and German (or maybe some dialects / neighboring idioms), with a few words that were sounding strangely similar to their correspondents in Romanian. Well, I couldn't say that I increased my knowledge in this domain, but anyway it was my first contact with the idiom spoken in the Engadine region.

Now leaving aside my interest for Romansh and the whole group of Rhaetian languages, the movie was very interesting per se, very well made, with a good balance, having a point that was subtly followed.

A village someplace in the Engadine region, surrounded by woods and mountains, everybody knows anybody, a traditional universe of traditional families. The husbands are passionate by hunting and enjoy a beer or two in the evening, the wives keep the household, all of them attend the mass on Sunday morning. Traditional ways: very soon we can see that tradition has its limits, keeping unsolved some abnormal  realities. It's a comedy, so it's not about gender identity or abusive behavior, that kind of things. Just the fact that the husbands, for one or another reason, don't fulfill properly their sexual responsibilities anymore. Various reasons: one of them has a secret affair, another one practices intercourse in the missionary position just once a week, after the Sunday mass. As I said, it's a comedy: the women start to take attitude, and the guy who coalesces the women will be no other than the new priest (who came from India, as the Catholic Church in Europe lacks sacerdotal vocations more and more). A priest from India, advising the women (and subsequently their men) to read Kama Sutra, in order to get the full picture. And little by little, the husbands (along with their wives) begin to realize what's expected from them in a normal (rather than traditional) universe.






(German and Nordic Cinema)