Updates, Live

Sunday, April 20, 2014

Anti-Piketty

I Told Ya I Was Right
(De Leporibus et Ranis)
no copyright infringement intended


I've read in today's NY Times an op-ed questioning Piketty's Capital in the Twenty-First Century. Somehow paradoxically it called in my mind Anti-Dühring, the famous (some would say infamous, it's up 2 u) book of Engels. Should I call the op-ed of Ross Douthat as Anti-Piketty? Making such an association would make my leftist friends get insane (or make them consider me insane, whichever comes first). Of course, Anti-Dühring is a very solid book covering philosophy, political economy and socialism  (you could read it onLine by clicking here), while the op-ed of Ross Douthat is just an op-ed. Toutes proportions gardées.

The title of the op-ed is Marx Rises Again (which sounds kind of polemic, to put it mildly). For Mr. Douthat, the recent book of Piketty offers no more no less than the narrative for the 21th century Marxian revival, its point being that the so-called free markets, by their nature, tend to enrich the owners of capital at the expense of people who own less of it: the enrichment of the one percent on the expense of the ninety-none percent.

Mr. Douthat, disagrees with Piketty's theory. For him, even as the rich have gotten much, much richer, the 99 percent have shared in growing prosperity in real, measurable ways. And also, even if what happens today might prove the Marxian idea of everything solid melting into air, actually what’s felt to be evaporating could turn out to be cultural identity — family and faith, sovereignty and community — much more than economic security.

And Mr. Douthat concludes, somewhere in this pattern, perhaps, lies the beginnings of a  more ideologically complicated critique of modern capitalism — one that draws on cultural critics like Daniel Bell and Christopher Lasch rather than just looking to material concerns, and considers the possibility that our system’s greatest problem might not be the fact that it lets the rich claim more money than everyone else. Rather, it might be that both capitalism and the welfare state tend to weaken forms of solidarity that give meaning to life for many people, while offering nothing but money in their place.

It smells like social conservatism, you'd say, and you could be right. Anyway Ross Douthat doesn't make a secret of his conservative convictions.  However, the importance of the cultural dimension is not the monopoly of the rightist thinkers. Think at Gramsci.

I will come back to the book of Piketty, Capital in the Twenty-First Century. For now, I invite you to read the article of Mr Douthat:





(Thomas Piketty)

Labels:

Saturday, April 19, 2014

Slaviansk (excerpts from the blog of Mircea Barbu)

Slaviansk, unde oamenii sărbătoresc Paştele printre patrule
(Slavyansk, where people celebrate the Easter among patrols)
(source: blog Mircea barbu din Adevărul)
no copyright infringement intended

(I tried an English translation, that follows the Romanian text)

Printre numeroasele filtre militare, de-a lungul drumului spre Slaviansk, în huruit de elicoptere ce survolează regiunea, populaţia civilă se pregăteşte să sărbătorească Paştele. Magazinele funcţionează doar câteva ore pe zi, băncile sunt închise de câteva zile şi doar câteva bancomate eliberează bani. Clădirea primăriei rămâne în continuare ocupată de militari proruşi înarmaţi. La fel şi sediul poliţiei locale şi alte câteva puncte strategice.

În drum spre centrul oraşului, cei câţiva trecători care se încumetă să iasă au păreri diferite cu privire la evenimentele recente. Cei mai mulţi oameni nu sunt de acord. Aş spune că undeva la 30% sprijină trupele proruse. Problema e că noi, ceilalţi, nu protestăm. Ne e frică. Avem familii, copii...

Nu de aceeaşi părere sunt şi oamenii adunaţi în faţa secţiei de poliţie. Aceştia gătesc sau aduc mâncare constant pentru soldaţii baricadaţi în sediul forţelor de ordine. Sunt vizibili deranjaţi faptul că se pune prea mare accent pe suportul Moscovei. Nu suntem ruşi. Suntem localnici, din banii noştri sprijinim aceşti soldaţi, spune Ielizaveta, o tânără de 22 de ani.

......

(source: blog Mircea Barbu din Adevărul)
no copyright infringement intended


Among the military filters along the road to Slavyansk, in the rumble of helicopters flying over the region, the civilians are preparing themselves to celebrate Easter. The stores are open just a few hours daily, the banks have been closed for several days, and only a few ATMs can be used. The town hall is still occupied by armed pro-Russian forces. Also the local police headquarters and several other strategic points .

On the way downtown, the few people that dare to get out have different opinions on the recent events. Most people do not agree. I'd say that the support for the pro-Russian forces lays somewhere in the 30%. The problem is that the rest of us do not protest . We 're scared . We have families, children ...

Not the same with the people gathered outside the police station. They cook or bring food constantly for the guys barricaded inside. And they visibly are not content that too much emphasis is put on the support from Moscow. We are not Russians, just local people, and we are supporting these forces with our own money, says Yelizaveta, a young woman of 22.

.....


(Mircea Barbu)

Labels:

Mariupol (excerpts from the blog of Mircea Barbu)

Mariupol: patrule de poliţie, şi foarte puţini oameni pe străzi
(Mariupol: police patrols, and very few people on the streets)
(source: blog Mircea Barbu din Adevărul)
no copyright infringement intended

(I tried an English translation, that follows the Romanian text)

Mariupol, estul Ucrainei. Centrul oraşului arată ca după un asediu. Patrule de poliţie şi foarte puţini oameni pe străzile unui oraş aflat în pragul sărbătorilor pascale.

Cu două nopţi în urmă, baza militară ucraineană, aflată la câteva minute de clădirea primăriei, a fost luată cu asalt de circa 500 de protestatari, fluturând steagul Rusiei. Incidentul s-a soldat cu cel puţin o persoană decedată din partea demonstranţilor şi câteva zeci rănite sau arestate. În ciuda declaraţiilor de la Geneva, unde minştrii de externe ai Statelor Unite şi Rusiei şi Ucrainei au decis dezarmarea tuturor miliţiilor paramilitare, clădirile principale din Mariupol erau şi în această dimineaţă ocupate de protestatari.

Clădirea primăriei adăposteşte centrul de comandă al acestei ocupaţii. Înăuntru, într-o atmosferă relativ calmă, printre saci de dormit şi saltele, mai mulţi activşti organizează conferinţele de presă, asigură paza, gătesc în cantina ocupată şi plănuiesc următorii paşi.

La câţiva paşi de centrul de comandă al ocupaţiei se află o bază militară ucraineană. În curtea unităţii, câţiva soldaţi repară cu sârg un camion. Au fost cele mai lungi zile din viaţa mea. Nu mi-a fost frică de protestatari, ci de faptul că vor muri oameni nevinovaţi, a declarat un soldat ucrainean ce nu a dorit să fie numit. Urmele de gloanţe pe clădirile vecine confirmă spusele militarului.

Prima dată a venit o delegaţie de femei, localnice. Au cerut să ne predăm şi să ne alaturăm lor. Evident am refuzat. Apoi au sosit indivizi înarmaţi, ce au incendiat clădirea de la intrare şi au reuşit să dărâme poarta principală. Iniţial am tras focuri de avertisment dar apoi am primit ordin să deschidem focul, a declarat acelaşi soldat.

Cu o populaţie de circa jumătate de milion, Mariupol este unul din cele mai importante centre industriale din oblastul Doneţk. Populaţia, deşi vorbitoare de rusă, râmâne oarecum divizată şi egal împărţită în acest conflict. Un oraş de la malul Mării Azov, la doar câţiva zeci de kilometri de graniţa cu Federaţia Rusă.
no copyright infringement intended


Mariupol, eastern Ukraine . The downtown looks like after a siege. Police patrols, and very few people on the streets of a city on the verge of Easter.

Two nights ago, the Ukrainian military base, located minutes from the town hall, was stormed by about 500 protesters waving Russian flags. The incident left at least one person dead and several dozen demonstrators injured or arrested . Despite Geneva statements, where foreign ministers of the United States, Russia, and Ukraine have decided the disarmament of all paramilitary militia, this morning the main buildings of Mariupol were still occupied by protesters.

The town hall is housing the command center of the protesters. Inside, in a relatively calm atmosphere, among sleeping bags and mattresses, several activists are organizing press conferences, assure the security of the building, do the cooking, and plan the next steps.

A few steps away it's an Ukrainian military base. In the yard, a few soldiers are busy fixing a truck. These were the longest days of my life. I was not afraid of the protesters , rather at the thought that innocent people would die, said an Ukrainian private who did not wish to be named . Bullet holes on neighboring buildings confirm his words.

Firstly came a delegation of local women. They asked us to surrender and join them . Obviously we refused. Then came armed individuals that burned the building entrance and managed to tear down the gate. We initially fired warning shots but then we were ordered to open fire, the private said.

With a population of about half a million, Mariupol is one of the most important industrial centers in the Donetsk oblast. The population, although Russian speaking, remains somewhat divided and equally shared in this conflict. A city by the Azov Sea, just a few dozen kilometers from the border with the Russian Federation.


(Mircea Barbu)

Labels:

Portrait of Lotte

(The Independent Saturday)
no copyright infringement intended


A father filmed her daughter every week from birth up until she turned 14 years old. A time lapse in four minutes.





(Blogosphere)

Friday, April 18, 2014

Thomas Piketty


Thomas Piketty is a French economist who specializes in the study of economic inequality.

He was born in 1971 in Clichy into a family with strong leftist convictions (his parents were in the Lutte Ouvrière). At the age of 22 Piketty got his PhD with a thesis on the subject of wealth redistribution. After that he taught economics at MIT from 1993 to 1995, then he joined CNRS as a researcher, and in 2000 he became director of studies at EHESS.

Piketty created the Paris School of Economics and in 2006 he became its first head. He left this position (that supposed political neutrality) to join the French Socialist Party. Piketty remained Associate Chair at the economic school he had created. His Capital in the Twenty-First Century is a seminal work.



(A Life in Books)

(Zoon Politikon)

Labels:

Thursday, April 17, 2014

Episcopi ai Bucovinei: 1789-1822 Daniil Vlahovici



În 1786, episcopul Bucovinei Dosoftei Herescu a reuşit să obţină dela autorităţile habsburgice aprobarea înfiinţării la Suceava a unui clerisey seminarium (şcoală catehetică) pentru tinerii români care se pregăteau să devină preoţi. Şcoala a fost organizată în clisiarniţa (paraclisul) Mânăstirii Sfântului Ioan cel Nou, iar ca director a fost ales un cărturar sârb, ieromonahul Daniil Vlahovici, care era în acel moment vicar al Mânăstirii Kovilj de lângă Novi Sad şi profesor în cadrul Mitropoliei Sârbeşti dela Karlowitz. Era născut în anul 1760 în Voivodina, iar limba sa natală era sârba. A venit la Suceava şi s-a apucat să înveţe grabnic româneşte şi să se ocupe de noua şcoală. Curând avea să devină al doilea episcop al Bucovinei.

În 1789 Dosoftei Herescu a încetat din viaţă. La propunerea mitropolitului sârb dela Karlowitz, împăratul Iosif al II-lea  l-a aşezat pe Daniil Vlahovici în demnitatea de episcop exempt al Bucovinei, făcându-l totodată şi baron al Imperiului. Numirea sa ca episcop a fost însă decisă fără consultarea fruntaşilor români, iar anii care au urmat aveau să reflecte poziţia defavorabilă a comunităţii româneşti în raport atât cu imperiul cât şi cu autoritatea bisericească dela Karlowitz.

Numele său de familie (Vlahovici) sugerează o posibilă origine vlahă, dar asta mi se pare irelevant: tot timpul Daniil a dus la îndeplinire politica autorităţilor habsburgice care lovea în identitatea etnică a românilor din Bucovina: a dat dispoziții oficiilor parohiale (ce țineau pe vremea aceea evidența stării civile) să slavizeze onomastica prin terminații nu numai în ucraineană prin -iuc, ci și poloneze, sârbești, mai puțin rusești (urmărind să uniformizeze populaţia ortodoxă din imperiu prin slavizare - însă nostim e că în Weltanschaung-ul habsburgic slavizarea îşi avea totuşi limitele ei, ruşii fiind probabil consideraţi ori mult prea slavi pentru gustul vienez, ori dimpotrivă, nu îndeajuns de slavi); școlile primare românești din Bucovina au fost puse sub ascultarea Consistoriului romano-catolic din Lemberg, iar dascălii au fost aduși dintre străini; în toate şcolile au fost impuse ca limbi de predare germana sau polona; în 1793 s-a renunţat la obligativitatea învăţămăntului primar, ceea ce a condus la desfiinţarea a peste treizeci de şcoli romăneşti (wiki).

Totuşi Daniil a păstrat o şcoală cu limba de predare română: şcoala catehetică dela Suceava, unde îşi începuse in 1786 viaţa sa de bucovinean. În 1827 această şcoală (transferată între timp la Cernăuţi) avea să fie ridicată de catre episcopul care i-a urmat (Isaia Băloşescu) la gradul de institut teologic.

Şi mai are episcopul Daniil o realizare bună pentru comunitatea românească: a reuşit să obţină dreptul de a administra aşa numitul Fond religionar Greco-Oriental al Bucovinei (constituit în 1786, acest fond fusese mai întâi controlat de administraţia militară a provinciei, apoi de către Consistoriul Catolic din Lemberg). Cu alte cuvinte a obţinut pentru episcopie dreptul de a decide asupra bugetului de venituri şi cheltuieli al bisericii . Tot următorul episcop avea să se folosească de acest drept obţinut de Daniil Vlahovici pentru a iniţia salarizarea preoţilor bucovineni.

Daniil Vlahovici a încetat din viaţă în anul 1822. Mormântul său este la Mânăstirea Dragomirna.


(Bucovina)

Holly Week



It's Holly Week, the road through thorns and cross from Hosanna to Hallelujah. I'm thinking at my friends from Clarendon, the Presbyterian Community there, the Wee Kirk, as they liked to call themselves. Says David Ensign, their pastor, I hope you'd find time to pause this week, to meditate the passion, in its complexity and messiness, chasing the money changers out of the temple; the foot washing before the Last Supper; the solitary watch of the garden; the bewilderment of betrayal; the deep denial; the agony of the cross and the silence of the tomb. And I remember the years I was living near Clarendon, far away from my country Romania, thinking at my friends and relatives, at the Eastern Orthodox ways of walking through the Greater Week of the Lent. Our traditions and our rituals may differ, the substance is the same.


(Church in America)

Wednesday, April 16, 2014

Episcopi ai Bucovinei: 1783-1789 Dosoftei Herescu




Dosoftei Herescu s-a născut în jurul anului 1710. A fost ucenicul Cuviosului Sila, egumenul Sihăstriei Putnei. Acela l-a călugărit şi l-a făcut preot. În 1747, ieromonahul Dosoftei a fost numit egumen al Mânăstirii Putna, iar în 1750 a devenit episcop al Rădăuţilor.

În 1775 imperiul habsburgic a anexat o parte din Țara de Sus a Moldovei şi a redenumit-o Bucovina (folosind echivalentul de origine slavă pentru cuvăntul fag, aşadar Țara Fagilor). Printre primele măsuri administrative care au urmat a fost punerea Bisericii Româneşti de acolo sub jurisdicţia Mitropoliei Sârbeşti dela Karlowitz, care avea autoritate asupra bisericii ortodoxe din tot imperiul. Sediul episcopiei româneşti a fost mutat în 1781 dela Rădăuţi la Cernăuţi, iar în 1783 Dosoftei Herescu a primit titlul de episcop exempt al Bucovinei (mi-a luat destul timp ca să mă dumiresc cu înţelesul termenului de episcop exempt: el nu mai depinde de un arhiepiscop sau mitropolit local, ci se află direct sub jurisdicţia unei autorităţi ecleziastice mai îndepărtate şi în principiu superioare celei locale - în cazul lui Dosoftei Herescu bănuiesc că titulatura de episcop exempt arăta că el nu mai depindea de Mitropolia Moldovei, ci de cea dela Karlowitz).

Dosoftei Herescu a fost un mare apărător al drepturilor şi tradiţiilor româneşti. Marea sa realizare a fost readucerea la Suceava în 1783 a moaştelor Sfântului Ioan cel Nou (care fuseseră luate în 1686 de polonezii lui Ioan Sobieski). A fost de asemenea ctitor de biserici: la 1773 biserica de lemn dela Vadul Vlădicii de lângă Rădăuţi, la 1774 biserica de lemn Sfânta Treime din satul Mahala de lângă Cernăuţi, la 1777 biserica de lemn din Vicovu de Jos. La 1781 a construit clopotniţa Mânăstirii Bogdana din Rădăuţi.

Am fost la Mânăstirea Sfântului Ioan cel Nou dela Suceava şi m-am inchinat şi eu în faţa moaştelor sfăntului. Şi am fost şi la Mânăstirea Bogdana din Rădăuţi: acolo este necropola primilor domnitori ai Moldovei.

Biserica de lemn Sfânta Treime de lângă Cernăuţi a slujit drept catedrală a Episcopiei Bucovinei între 1781 şi 1864. În 1876 biserica a fost mutată în Clocucica, tot lângă Cernăuţi. Pe la mjilocul deceniului 1960-1970, avea să fie din nou mutată, la Muzeul Etnografic din Liov, ca monument reprezentativ al artei bisericeşti bucovinene.

Episcopul Dosoftei Herescu a încetat din viaţă în anul 1789. Este înmormântat la cimitirul din Horecea de lângă Cernăuţi.



Clopotnița Mânăstirii Bogdana din Rădăuți
construită de episcopul Dosoftei Herescu, 1781
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Manastirea_Bogdana24.jpg)
no copyright infringement intended




(Bucovina)

Monday, April 14, 2014

Maria Iliuţ - Bătuta dela Crasna



Maria Iliuţ a moştenit cântecul mai întâi de la păsări şi izvoare, mică fiind păştea oile în creierul munţilor din Crasna, o localitatea ştefaniană. Frica faţă de lupi, o făcea să cânte cât era ziua de mare, crezând astfel că va speria vieţuitoarele hămesite.

[Maria Iliuţ inherited the song firstly from birds and springs. As a small girl she was shepherding the flocks high in the mountains near Crasna, a town from Stefan's times. Fear of wolves made her sing all day long, hoping that way to scare the beasts]







(Bucovina)

Cântec pentru Cernăuţi





Grigore Gherman, Cernăuţiul meu drag
versuri: Silvia Caba-Ghivireac
orchestratie: Teodor Pogorevici
(video by Gavril Avrumuţoaie)



(Bucovina)