Pristol - Locul unde cocosii canta dimineata in trei limbi

La intrarea in Pristol
fotografie aparuta in ziarul Romania Libera din 25 octombrie 2007

Fiul meu mi-a semnalat un articol din Romania Libera de maine. Diferenta de fus orar - in America suntem inca pe 24 Octombrie, in Romania este de acum ziua de 25.

Am citit articolul si gandurile m-au dus mult inapoi in timp. Eram foarte tanar, baiatul meu nu era inca la scoala, verile il duceam la Garla Mare, pe malul Dunarii, intre Turnu Severin si Calafat. Locuiau acolo mama sotiei mele si sora ei. Iar langa Garla Mare se afla comuna Pristol, unde cocosii cantau dimineata in trei limbi - pentru ca acolo era punctul de granita intre Romania, Bulgaria si Iugoslavia, locul unde Timocul se varsa in Dunare.

De fapt se pare ca nu era vorba chiar de trei limbi - cele doua sate, cel bulgaresc si cel sarbesc, despartite intre ele de valea Timocului, despartite de Pristolul nostru de Dunare - satele acelea se pare ca erau locuite tot de romani - asa incat cocosii dintre Timoc si Dunare cantau toti romaneste. Stiu si eu daca e adevarat? Poate ca stiau toti cocosii si bulgareste, si sarbeste, ca sa nu fie pricina de sfada.

Domnul Gheorghe Tiganele, autorul articolului din Romania Libera, a modificat putin zicala asta cu cocosii - titlul articolului este Pristol, Locul unde Cocosii Canta in Trei Tari. Poate insa ca dumnealui are dreptate.

Este un articol scris cu duiosie si cu tristete. Satul nu mai este ce a fost. Au ramas numai batranii, clopotelul scolii intr-o buna zi nu va mai suna, pentru ca nu vor mai fi copii pe acolo.

Batranul Dumitru Anghel are 94 de ani. Si-a pierdut un picior in luptele de la Cotul Donului, dar nu s-a dat batut. A muncit si munceste de atat amar de ani, sprijinindu-se in carje. Citesc in articolul din ziar vorbele lui si simt multa amaraciune in mine, pentru ca stiu cata dreptate are:

Oamenii erau atunci mai uniti. Erau mai echilibrati, mai asezati sufleteste, iar diferentierile dintre ei se faceau dupa cum fiecare era mai harnic, nu dupa banii pe care ii are, ca astazi. De Sfintii Constantin si Elena era sarbatoare mare la Pristol, fiecare punea mesele la poarta pline cu bucate si se ospata toti trecatorii. Nici comunistii n-au reusit sa opreasca sarbatoarea. Zilele acelea de demult nu le mai gasesc astazi in lumea satului meu. Lumea s-a schimbat mult, parca s-a smintit. Mai demult nu erau atata rautate, nici atata invidie ca astazi. Acum sunt in frunte cei care ieri erau ignorati. Lumea nu mai are frica de Dumnezeu. Am o neliniste cand ma gandesc la vremurile de demult. Rar imi mai calca pragul oameni dragi, cu care sa stau de vorba si sa rasfiram lumea si vremurile.

Acum trei ani Pristolul a aniversat trei veacuri.

Piatra de hotar
fotografie aparuta in ziarul Romania Libera din 25 octombrie 2007

(Amintiri din Garla Mare)