Updates, Live

Friday, December 22, 2006

Dom' Pro'esor

Sheila Smart, Hand of man lying down web




















Cu ani in urma ma duceam des la un barulet, aproape de casa, si beam cate o votca. Aveam spre 50 de ani, eram vaduv de vreo 10 ani, baiatul crescuse si isi vedea de ale lui, mama era tot mai batrana.

Un barulet mic de tot, undeva pe strada Maria Rosetti, in spatele benzinariei. Fusese acolo pe vremuri o cizmarie. Dupa barulet, avea sa fie acolo un butic. Baruletul a durat cativa ani, si a creat un univers al lui, care avea sa ii supravietuiasca.

Unul din clientii localului era un om deosebit de cumsecade. Bucovinean. Fusese ofiter de marina - facuse scoala militara navala in Germania in timpul razboiului. Fusese trecut in rezerva prin '47 sau '48, ca atatia alti ofiteri romani. Era insa tanar, a intrat la Institutul de Arte Plastice si a devenit profesor de liceu de desen, si pictor de icoane.

S-a insurat si a avut un baiat. Nevasta a murit, dupa cativa ani el s-a imprietenit cu niste profesoare, colege cu el, care erau betive si i-au papat toate economiile.

Nevasta fusese mana de fier in casa. El era un nedescurcaret.

S-a invatat sa bea. Dar indiferent cat de multa votca ar fi baut, ramanea acelasi om bland si cumsecade. Cand nu bea, statea ore in sir in barulet cu o carte in mana. Citea foarte mult, in romaneste si in nemteste. Daca il intrebai ce mai face, iti raspundea, a, il astept pe fiul meu. Eram curios sa il cunosc pe fiul lui. Sa fi fost acelasi om bland ca si tatal lui? Ce profesie o fi avut? Chiar asa, cum putea sa arate fiul unui om atat de cumsecade? Uite insa ca nu aparea, cel putin cata vreme eram pe acolo. Dom'Pro'esor nu isi pierdea insa rabdarea.

La un anumit moment imi spunea zambind, domnule Pierre, va rog frumos sa comandati dumneavoastra inca cinzeci de votca pentru mine, poftiti banii - dar nu spuneti ca este pentru mine.

Ma duceam la bar, barmanul imi spunea, domnu' Pierre, dumneavoastra va dau, dar sa nu fie pentru dom'Pro'esor ca a baut prea mult.

Dom'Pro'esor nu se supara. Mai incerca dupa vreo jumatate de ora.

Imi amintesc ca odata am intrat intr-o biserica, doua femei m-au vazut si mi-au cerut niste bani, una spunandu-mi ca trebuia sa se intoarca la Suceava si nu avea bani de tren. Cum minte prea multa nu am avut niciodata, i-am dat vreo 80 de lei. Nu prea imi venea sa fac pe durul dupa ce tocmai ma inchinasem pe la niste icoane. A doua a zis, bine, si eu ce fac, raman in Bucuresti? I-am zis, domle, nu -mi place chestia asta, dar tot i-am dat si ei vreo 80 de lei. Atunci prima a zis, domle, dar crezi ca de mancare nu am nevoie? M-am enervat, le-am zis ceva de dulce si am iesit din biserica.

Seara i-am povestit lui Dom'Pro'esor patania. A zambit si a zis, v-au prins pe picior gresit

Locuia intr-o magazie pe Soseaua Viilor, la niste tigani. Platea chirie 60 de lei pe luna, dar dupa ce nu a platit vreo cateva luni, l-au dat afara. Asa ca a inceput sa dorma prin pivnite.

Nu l-am mai vazut in bar. Barmanul mi-a zis, l-am dat afara, facuse treaba mare pe el. Dupa cateva zile, in bar a intrat fiul sau, un om de vreo 40 de ani. Avea o afacere cu barmanul, asa ca a inceput prin a-l porcai pe taica-sau.

Pe vremea aceea ma duceam destul de des la o organizatie caritabila, aveam acolo niste prieteni. I-am zis sa vina si el, ca poate ii conving pe prieteni sa il ajute cu niste bani. Omul a venit, si nu mai voia sa iasa din camera, era cald - astia, prietenii, voiau sa plece si sa incuie sediul.
Dupa cateva saptamani, unul din prieteni mi-a zis, Pierre draga,inteleg ca tu tragi chiulul si vii la noi din an in paste, dar te rog, nu iti mai trimite ambasadorii - iarasi a venit batranul ala, si pute ca naiba.

A murit pana la urma de frig, prin vremea Craciunului.

De atunci nu am mai baut niciodata votca.



(Bucuresti)

4 Comments:

  • Superb!
    Multumesc,

    Edelina

    By Blogger Edelina Sterling-Stoian, at 3:48 AM  

  • M-a emotzionat povestirea - sau amintirile? - tale. Nu degeaba zic batranii "Batr├ónetze, haine grele"!

    totul e mai greu la batrânetze...

    dn

    By Blogger Ion Vincent Danu, at 11:33 PM  

  • Pierre, sunt convins ca ai putea povesti multe lucruri interesante din experientele tale de o viata....

    A.D.

    By Blogger Adrian Davidoviciu, at 11:25 AM  

  • Va multumesc pentru incurajare, nevcazul este ca nu prea am timp sa scriu, iar cand gasesc timp, nu prea am inspiratie :)

    By Blogger Pierre Radulescu, at 1:40 PM  

Post a Comment

<< Home