Pictori americani contemporani cu inceputurile cinematografului

Expozitia de la Phillips Collection - pictori realisti americani de la cumpana sec. XIX - XX si cinematograful vremii. Filme de unul - doua minute aduse de la Biblioteca Congresului, de la Cinemateca pariziana, de la British Film Institute. Edison, Lumière ... inceputul inceputului. In dialog cu picturile unor Sloan, Bellows, Prendergast, Eakins, Chase, Sargent, Hassam. Ma intalnisem cu tablourile lor mai intai la Galeria Nationala din Washington - cateva se afla in colectia permanenta de la Phillips (Hassam, Eakins, Sloan), iar altele la Corcoran (Prendergast, Bellows, Sloan, Sargent, Chase).Fotografia sopronului care adapostea studioul lui Edison , Black Maria din West Orange, New Jersey.

Primul film produs la Black Maria, studioul lui Edison: Blacksmithing Scene, in 1893. Trei fierari bat cu baroasele bucati de fier asezate pe nicovala de unul din ei, care apoi le ia cu un cleste si le pune pe vatra unui cuptor. O sticla de bere trece de la unul la celalalt. In expozitie, langa monitorul care prezinta continuu filmul (cu durata de un minut), un tablou cu doi barbosi cu lulele, trantiti pe camp in fata unui sopron. Iata insa si filmul, a fost produs in 1893!

Primul sarut din istoria filmului, tot de la Black Maria, studioul lui Edison, realizat in 1896, tot un minut: May Irwin Kiss. Este si primul sarut din mass-media: un ziar al vremii a reprodus imaginea din film: barbatul, cu mustati in furculita, o saruta pe obraz pe femeie si ii spune vorbe dulci. Ea ii zambeste si il joaca. El se indeparteaza putin, isi aranjeaza mustatile, si o saruta patimas pe gura. Anatomia unui sarut :) May Irwin era de fapt actrita, o interpreta pe vaduva Jones, curtata de barbatul mustacios: filmul a reluat scena finala a unui musical de pe Brodway, un mare succes al vremii, The Widow Jones.

Sa notam si numele cameramanului, James H. White, caruia i se datoreaza si imaginea filmului urmator, Edison Drawn by 'World' Artist.
Filmul Edison Drawn by 'World' Artist se mai numeste si Blackton Sketches, No. 1. Un desenator pasionat de imaginile animate, J. Stuart Blackton, fusese trimis de ziarul la care lucra, New York Evening World, pentru a realiza interviuri si desene la studioul lui Edison, Black Maria. Blackton era atat de rapid, incat a putut fi filmat in timp real, desenandu-l pe Edison. Artistul deseneaza capul lui Edison, bea apoi o cupa de sampanie, ii da sa bea si desenului, care probabil ca se pileste - artistul isi ia palaria de pe cap si o aseaza pe capul desenului - apoi pune in desen si sticla de sampanie cu cupa, sa bea si personajul. Blackton avea sa devina regizor de film, pionier al tehnicilor de animatie.

John Sloan, The Wake of the Ferry. Tabloul se afla in colectia permanenta de la Phillips si e unul din favoritele mele. Este feribotul de Staten Island, pe care am fost de atatea ori. Si am stat la prora si eu, privind valurile amenintatoare. Femeia din pictura priveste si ea apele involburate ale lui Hudson Bay. Ne aflam in spatele femeii si pictura ne transmite o senzatie de ingandurare, in timp ce feribotul inainteaza incet.

Alaturi de pictura, pe un monitor este prezentat un film produs tot in studioul lui Edison, in 1898, SS 'Coptic' Lying To. Un vapor in lupta cu uraganul. Vasul se ridica pe culmea valului si apoi coboara taindu-si drum mai departe in apa oceanului.

Un alt film pe un monitor alaturat, A Storm at Sea, produs tot la studioul lui Edison in 1900. Filmul este rezultatul unei intamplari. Personajele sunt fotografi de la studioul lui Edison. Se aflau pe puntea unui vas care traversa Atlanticul si, surprinsi de o furtuna, s-au decis sa o filmeze.




Un tablou superb al Niagarei (William Morris Hunt, Niagara Falls, 1878). Pe monitorul alaturat, doua filme cu acelasi titlu (Niagara, Horseshoe Falls: unul e produs de Edison, iar al doilea de catre fratii Lumière (cameraman: Alexandre Promio). Iata si o imagine a filmului francez:


Fiecare sala a expozitiei este dedicata unei anumite tematici. Primele filme, in prima sala. Picturi si filme marine, a doua sala. A treia sala este dedicata Venetiei. Doi mari artisti, indragostiti de Venetia, Maurice Brazil Prendergast si John Singer Sargent, alaturi de ei un film produs de fratii Lumière (Panorama du Grand Canal vu d'un bateau, regizat tot de Alexandre Promio, in 1896 - si mi-am amintit de plimbarea facuta acum cateva luni pe o salupa la San Antonio, in Texas, incredibilul Paseo del Rio). Filmul lui Promio era pare-se primul traveling din istoria cinematografiei, un traveling realizat din gondola. Iata o imagine din film:

Un alt film produs la Black Maria a lui Edison: A trip around the Pan-American Exhibition, 1901. Expozitia fusese organizata la Bufallo - un canal fusese special construit de jur imprejurul expozitiei pentru a facilita vizitarea.







Si iata tablourile lui Prendergast (Ponte della paglia, in stanga) si Sargent (Gondolas of San Giorgio Maggiore - iar gondolele pictate de Sargent, cu San Giorgio in fundal, imi aduc aminte de unul din tablourile vazute de mult - nu ii stiu autorul, stiu doar ca e superb: cateva caicuri indreptandu-se pe inserat spre Constantinopol):















Cateva tablouri si filme inspirate din nou de mare. Din nou un Prendergast, intitulat Surf, Cohasset, ii da replica un film produs in 1897 de Edison (Surf at Monterey). Un film din 1895 al britanicilor Birt Acres si Robert W. Paul din 1895 (Rough Sea at Dover), apoi un alt Edison, din 1897 (Waterfall in the Catskills).



Iata filmul britanic:

 

Sala urmatoare mi-a dat prilejul sa vad o lucrare a unei pictorite de care citisem prima oara acum vreo patruzeci si cinci de ani: Rose Bonheur, descrisa nu prea magulitor de catre Axel Munthe in Cartea de la San Michele. Ma intrigase un pic (din cate imi amintesc textul, Munthe remarcase ca se imbraca in pantaloni si avea barba), peste ani aveam sa gasesc alte referinte la ea, a fost o femeie cu o personalitate foarte puternica, era lesbiana, dar a reusit sa impuna respectul intregii societati a vremii: Napoleon al treilea a distins-o cu Legiunea de Onoare. Tabloul adus la expozitie este The Horse Fair, perfect in suprinderea dinamismului scenei.
Alaturi, Edison, din 1901, Horse Parade at the Pan-American Exhibition, si un alt film, Sarja cavaleriei burilor, Charge of Boer Cavalry (1900) - un numar de obiecte intunecate aflate la distanta se apropie, pana cand devin clare: este o companie de cavalerie a armatei burilor.


Si George Wesley Bellows, prezent in sala aceasta cu o pictura celebra, adusa de la Washington National Galery, Night Club. Artistul care ne-a lasat cateva picturi de neuitat cu meciuri de box. Ringul de box se gasea in incinta unui club, se faceau pariuri, legea permitea si nu prea, asa ca totul se organiza cam la limita intre licit si ilicit - una din solutii era ca boxerii sa fie inscrisi formal in club - in felul acesta meciul si pariurile deveneau o chestiune privata, iar unul din tablourile lui Bellows poarta titlul ironic de Both Members of This Club. Aici in expozitie, Night Club este pus langa un film produs in studioul lui Edison in 1894, Corbett and Courtney before the Kinetograph: cei doi boxeri au fost filmati in timp ce luptau pe ring.



Un pic mai incolo, un filmulet cu o lupta de cocosi, iar stapanii pariaza intre ei.
Si primul film dedicat cavalerilor Mesei Rotunde, Parsifal, produs tot in studioul lui Edison, in 1904, alaturi de doua picturi de Edwin Austin Abbey, Cavalerii Mesei Rotunde si Galahad.












Sweets for the Sweet (produs in 1903 la studioul new-yorkez Mutoscope Biograph: o frumusete a vremii savurand niste bomboane de ciocolata) si The Summer Girl (produs in 1899: o tanara asezata pe malul uni rau, isi scoate pantofii, apoi ciorapii si intra in apa - probabil ca spectatorii vremii aveau senzatia unui strip-tease :). Nu departe de cele doua filme, un tablou al lui Bellows care m-a surprins - pana acum ii vazusem mai ales boxerii. Acesta insa este Portretul unui tanar.


In alta sala, doua filme vestite produse de fratii Lumière: L'Arrivée d'un Train en Gare de La Ciotat si Repas de Bébé, amandoua produse in 1895.



Nu e prezent, din pacate si primul lor film, La Sortie des Usines Lumière, dupa cum lipseste si L'Arroseur Arrosé, socotit a fi primul film care contine un gag, dar asta este, nici o expozitie nu poate fi chiar perfecta.
Am fost emotionat vazand filmul de care stiam din carti de istorie a cinematografiei, Sosirea Trenului in Gara La Ciotat.



Se spune ca la premiera spectatorii s-au speriat vazand locomotiva de pe ecran inaintand spre ei. Filmul are o compozitie extraordinara: locomotiva inainteaza de da sa iasa din ecran, este tot mai mare, se opreste brusc, aparatul de filmat se muta pe usile vagoanelor, cu forfota calatorilor care se coboara, a celor care se urca, apoi calatorii coborati pornesc spre capatul peronului, si toate acestea in spatiul unui singur minut. Cred ca trebuie sa il asez in ierarhia mea subiectiva printre primele zece filme, alaturi de In the Grip of the Blizzard, filmul produs de compania Mutoscope Biograph si care il prevesteste in 1899 pe Chaplin; alaturi de ele asez inca opt filme de Vertov, Polanski, Ozu, Wajda, Almodovar, Wong Kar-Wai, Hou Hsiao-Hsien, Van Sant, sigur, este o ierarhie foarte subiectiva, dar as vrea sa vorbesc odata de ele. Dar asta o sa o fac mai tarziu, deocamdata expozitia continua, cu surpriza unor picturi despre pictori si a unor filme in replica.
William Merritt Chase este prezent cu In the Studio, respirand o senzualitate apasata, ca toate operele lui. Alaturi, un alt pictor, Reynolds Beal, cu un tablou infatisand o alta viziune asupra studioului lui Chase. Tabloul se intituleaza Chase's Tenth Street Studio si e pictat in 1894, la o distanta de doisprezece ani de versiunea oferita de Chase insusi.

Langa aceste doua tablouri filmele in replica sunt foarte glumete: The Artist's Dream si The Artist's Dilemma, amandoua produse in studioul lui Edison, primul in 1899, iar al doilea in 1901. Sunt doua versiuni ale aceluiasi subiect: pictorul adoarme, modelul iese din tablou si incepe sa danseze cu pictorul, apare un Pierrot dintr-un dulap si ii face tot soiul de poante artistului. Asa ii trebuie!
O lucrare a lui John Sloan, din 1907, South Beach Bathers, este insotita de doua monitoare - pe unul din ele Bathing at Atlantic City, realizat in studioul lui Edison in 1901: o panoramare facuta de pe o estacada (Young's Pier) - promenada, o estacada mai noua, din otel, auditoriul, plaja si apa, si o uriasa gramada de oameni. Pe celalalt monitor, un alt film realizat la Edison, in 1903, Seashore Frolics: tineri in costum de baie, tinere in rochii cu gulere marinaire, tinerii se pun piua, tinerele ii incaleca, tinerii le iau pe umeri si intra in apa cu ele, cateva raman fara cavaleri si intra singure, trec pe plaja o baba grasa si un caine, tinerii ies din apa, tinerele sar capra pe nisip, mai cad, un fotograf vrea sa le fotografieze, dar trebuie sa isi acopere aparatul si capul cu un sal, salul e mereu deranjat de vant, fotograful e in costum alb, tinerele il iau pe sus si intra cu el in apa, fotograful lesina, e asezat pe plaja, tinerii ii fac respiratie artificiala, cainele se invarte pe acolo, apare un pusti, e indepartat de unul din tineri, fotograful se scoala si pleaca suparat. Toate astea se intampla mai repede decat aveti timp sa cititi descrierea! Un film de nota zece.
Si vin la rand picturile si filmele consacrate New York-ului. O lucrare superba a lui George Bellows, Pennsylvania Station Excavation, din 1907, o stiam dintr-un album, apoi trei picturi ale lui John Sloan.
Prima, Six O'Clock Winter, lumea in dreptul statiei de metro aerian de pe Third Avenue - in Manhattan metroul e de mult subteran, dar in 1912, de cand dateaza tabloul, Manhattanul era inca strabatut de loop. Mai stiu un tablou al lui Sloan, tot cu metro aerian, The City at Greenwich Village, l-am vazut la Washington National Art Gallery, imi place foarte mult. Am fost de altfel de multe ori prin piata care apare in tabloul lui Bellows, incercand sa imi imaginez cum era pe vremea loop-ului.
Aici, in tabloul aflat la expozitie, Six O'Clock Winter, sunt doua universuri in paralel: si lumea aflata jos, si trenul de deasupra sunt la fel de vii. Mi-am amintit de unul din filmele lui Wong Kar-Wai, Fallen Angels, in care cameramanul (Christopher Doyle, cred ca este cel mai mare operator din istoria cinematografului) filmeaza la un moment dat doua scene care evolueaza in paralel: camera in care eroul este singur si strada alaturata, plina de forfotul serii.
Sun and Wind on the Roof, tot a lui Sloan, din 1915, cu o implicita calitate erotica, alaturi de un film in replica, A Windy Day on the Roof, produs de studioul new-yorkez Mutoscope Biograph in 1904, aici calitatea erotica devine un pic mai explicita (desigur, erotism la nivelul primilor ani de dupa 1900), femeia care aseaza rufele pe franghie are rochia un pic ridicata - sa fim insa linistiti, sunt probabil o mie de jupoane pe dedesubt (ceea ce nu il impiedica pe un strengar sa fie curios).













Pe cateva monitoare sunt cateva filme new yorkeze ale acelor ani, ramase celebre in istoria cinematografiei, Lower Broadway, facut in 1902, de catre Robert K. Bonine, Panorama from the Tower of the Brooklyn Bridge, facut de Billy Bitzer in 1899 (Billy Bitzer avea sa fie operatorul filmului Nasterea unei natiuni), si o replica la faimosul The Blizzard (mie imi place insa originalul, facut in 1899 de un regizor ramas anonim, il asez fara sa sovai printre primele zece filme dintotdeauna). Lower Broadway are farmecul special al Manhattanului, este plin de miscare, cu new yorkezi ocupati ca intotdeauna, amestecati printre trasuri si tramvaie cu cai. Iar alaturi de aceste monitoare, o pictura de Childe Hassam, Union Square, iarna, sub zapada. Dateaza din 1894, insa Union Square si intregul Manhattan aveau sa cunoasca in 1899, in martie, marea vifornita care a zguduit de altfel toata coasta de est, si vifornita din 1899 este imortalizata de filmul The Blizzard.
Si in sfarsit, sala cu filme dedicate dansului. Aici am descoperit un pictor de care nu stiusem, George Luks, cu un tablou superb prin echivoc, The Spielers (alaturi de el un tablou care are sarcasmul lui Kusturica, The Amateurs). Si monitoarele cu filme. Danse Serpentine, realizat de fratii Lumière in 1896, cu un sistem ingenios care creeaza iluzia filmarii in culori (langa el o lucrare de Prendergast, La Vie Moderne). Amy Muller, facut in studioul lui Edison in anul 1896, tot un dans serpentin. Amy Muller era o dansatoare celebra a vremii - este singurul ei film, si e pacat, sarmul ei ne-o aduce in minte pe Mary Pickford. Alt Edison, din 1901, Spanish Dancers at the Pan American Exhibition, zece dansatoare - dansurile tiganesti au produs senzatie la expozitia organizata la Buffalo. Si doua filme care sunt o replica la tabloul lui Luks. A Tough Dance, produs la Mutoscope Biograph in 1903: o pereche (Kid Foley and Sailor Lil, are grija sa ne spuna prezentarea filmului) danseaza un dans se pare foarte popular in acei ani in mahalaua Bowery din extremul sud al Manhattanului.



Un dans violent, desigur foarte prizat de populatia de acolo - iar cei doi dansatori se pare ca erau un soi de campioni.

Si un alt film, Bowery Waltz, Edison, 1897: o petrecere in aceeasi mahala, oamenii au tot baut, un barbat valseaza o femeie care s-a imbatat.

Si expozitia se termina cu cateva versuri, dedicate de unul din dansatorii din film iubitei lui:

My Pearl is a Bowering Girl,
As waltzing together we twirl,
She sets them all crazy, a spieler, a daisy,
My Pearl is a Bowering Girl.

(Early Movies)