La Moartea unui Dusman

(http://en.wikipedia.org/wiki/File:National_Park_Service_9-11_Statue_of_Liberty_and_WTC_fire.jpg)

Cum gasim intr-un Midrash, atunci cand ingerii s-au bucurat de biruinta Domnului si de eliberarea Fiilor lui Israel la Marea Rosie, ei l-au chemat pe Domnul sa li se alature in sarbatoare. Insa Domnul a refuzat, zicand, Cum m-as putea bucura cand pruncii mei se ineaca? Aceeasi oameni care i-au inrobit si torturat pe altii sunt totusi si ei fiinte umane, atunci cand sunt privite de ochii sacri. Dumnezeu se oglindeste si in ei, iar ei se oglindesc in Dumnezeu. Si noi, si ei, suntem aceleasi Chipuri ale lui Dumnezeu.

In acelasi timp insa o fiinta umana, in mod irevocabil Chip al lui Dumnezeu, nu poate fi imuna in fata Aplicarii Dreptatii.

In ziua aceea de 11 septembrie s-a intamplat sa fiu in New York. Au murit cu totul trei mii de oameni nevinovati. Si multi altii au murit apoi la Madrid, si la Londra, si la Mumbai. Fiecare ne agatam de o imagine care ne cutremura apoi intreaga viata. Am vazut fotografia cu cei care se aruncau din World Trade Center, dela etajul 90 sau 100; imaginea aceasta ma va cutreumra intreaga viata. Ma simt partas cu ei, imi inchipui ce au simtit in acea clipa.

(http://sageauthoring.com/images/WTC/911/Jumpers/wtc_jumper007.jpg)

Acum marele dusman a fost omorat. Sunt emotionat. Oare emotia mea este dreapta? Dar exista vreo emotie dreapta?

Nu se cade sa ne bucuram la moartea dusmanului nostru. Dreptatea trebuie infaptuita. Insa Infaptuirea Dreptatii nu este un prilej de bucurie.

http://myemail.constantcontact.com/Upon-the-Death-of-an-Enemy.html?soid=1102220563257&aid=4k4_xU6Paoc