Lust, Caution (Se, jie)

Se, jie (Lust, Caution), filmul lui Ang Lee este la prima vedere o romance noir.

El e ministru in guvernul colaborationist chinez care conduce China ocupata de japonezi. Si nu orice fel de ministru. Este seful politiei si este o bestie.

Ea e partizanca, a primit sarcina sa ii devina amanta pentru a-l atrage in capcana fatala.

Scenele de sex violent (filmul este notat ca R-17) ocupa cel putin jumatate din timpul de vizionare. Este un sex incredibil de patimas, dincolo de limita la care un film este considerat hard porno.

In timpul asta el interogheaza personal partizanii care sunt prinsi, torturati, executati. Iar ea tese scenariul atragerii lui in capcana.

Este insa mult mai mult decat romance noir.

Este o meditatie profunda asupra a ceea ce inseamna adevar si identitate in vremuri cumplite.

Tara este ocupata. Razboiul are un destin incert. Partizanii executa actiuni teroriste. Sunt prinsi, torturati, omorati. Altii le iau locul.

De fapt este o epoca in care singura grija este sa supravietuiesti cat mai mult. Sansa de a nu fi omorat, fie ca faci parte dintr-o tabara, fie din alta, este minima. Daca esti omorat dupa doi ani, inseamna ca ai reusit sa supravietuiesti doi ani.

Intre timp, incerci sa rezolvi cu alimentele, cu imbracamintea, cu caldura, incerci sa te feresti de vecini si de prieteni, incerci sa pari ca nu te feresti de ei - incerci sa supravietuiesti. Dar evident ca nu ai nici o sansa pe termen lung, nici macar pe termen mediu.

Femeile, fie cele ale caror soti sunt ajunsi prin jocul sortii in pozitii de putere, fie cele care ingroasa masa muritorilor de foame, joaca partide interminabile de mahjong. Aruncandu-si priviri piezise, aruncandu-si vorbe piezise, gandind la solutii de supravietuire imediata, la avantaje imediate.

Partidele acestea de mahjong ale femeilor ocupa si ele o parte din film - si asigura un balans, un echilibru - altfel filmul ar fi prea oribil.

S-ar putea crede ca partizanii sunt cei drepti. Ei bine, exista un sef care ii trimite in misiuni practic sinucigase, si care scapa de fiecare data.

Toti cei care discuta filmul se refera la locul si timpul explicit al actiunii - Shanhaiul anilor celui de-al doilea razboi mondial. Si realmente, orasul si perioada sunt reconstituite magistral. Regizorul se dovedeste un pasionat al detaliului urbanistic, al detaliului de epoca.

Insa mie mi se pare ca filmul ar putea la fel de bine reprezenta Bagdadul zilelor noastre.

Ei bine, ce mai ramane din indentitatea ta? Mai exista un adevar de care sa te poti agata? Care mai este adevarul si identitatea partizancei, fata cuminte de acum cativa ani, patrioata entuziasta, ajunsa cocota de mare lux, papusa in mainile amantului ei, robot pus sa isi urmareasca amantul pas cu pas pentru a face posibila asasinarea lui? Care mai este adevarul si identitatea amantul ei, om politic angajat pe un drum care il va duce oricum spre pieire? Care mai este adevarul si identitatea fiecarui om prins in vartejul unei epoci in care singurul merit ramane acela de a reusi sa supravietuiesti cat mai mult?

Iar raspunsul lui Ang Lee este extrem de curajos: da, exista, acest adevar, exista calea de a-ti intelege identitatea ta - este atractia sexuala. Acolo esti tu insuti, acolo esti sigur ca este adevarat.

Cei doi sunt indragostiti unul de altul, printr-o relatie sado-masochista, se suspecteaza, se doresc si se urasc in acelasi timp. Isi fac rau pentru ca numai asa isi fac bine. Nu se pot lipsi unul de celalalt. Sufera pentru ca se doresc si isi gasesc satisfactia in durerea de a fi impreuna.

El este Tony Leung - interpretul principal din atatea si atatea filme ale lui Wong Kar-Wai - din Chungkin Express, si din 2046, si mai ales din In the mood for love. Si interpretul lui Master Wang din Flowers of Shanhai al lui Hou Hsiao-Hsien. Este un monstru sacru al cinematografiei chineze. Ea este Wei Tang, o mare actrita la inceput de cariera.

Nu vreau sa va spun mai mult, duceti-va sa vedeti filmul si veti fi impresionati.

Ma intrebam ce poate sa ne mai spuna Ang Lee dupa Brokeback Muntain? Iata, ne infatiseaza un capitol teribil din istoria tarii lui, si il infatiseza dezgolit de orice mitizare. O epoca ingrozitor de cumplita, in care fiecare incerca sa supravietuiasca, in care fiecare se stia fara scapare.


(Ang Lee)