Francisc Munteanu

Francisc Munteanu
1924 - 1993
(http://www.cinemagia.ro/actori/francisc-munteanu-1959/)
no copyright infringement intended

Scriitor, scenarist si regizor de film. Cei din generatia mea, dar si cei mai tineri, ne amintim intotdeauna cu placere de serialul TV Pistruiatul.

A facut gimnaziul in Timisoara si Orsova. Copil sarac, in anii razboiului a lucrat ca muncitor, ucenic la un pictor, chiar lacatus, pentru a-si castiga existenta in Arad. In 1943 era elev torpilor pe un submarin in Oceanul Atlantic. Avea talent la scris si la terminarea razboiului a inceput sa publice. Mai intai a publicat in reviste aradene proza scurta. Era prieten cu Titus Popovici si impreuna au strans povestirile si schitele intr-un volum aparut in 1951 si numit Mecanicul si alti oameni de azi. In 1945 il gasim angajat la cinematograful Savoy din Arad. A plecat la Bucuresti si in 1950 se juca pe scena Teatrului National din capitala  piesa Sabotaj scrisa de Francisc Munteanu.

(Cinemagia)

A excelat in pictura de medii, de climate, îndeosebi de medii periferice, înecate în mizerie, cu lume interlopă, cu figuri picareşti, printre care apar exemplare ce amintesc de umanitatea gorkiană. Un volum reprezentativ rămâne Hotel Tristeţe (1957): titlul reproduce alterat denumirea unui hotel arădean, denumire ce tocmai prin alterare rezumă starea de spirit a populaţiei din cartier; prin ştergerea unei litere de pe firmă, Hotel Triest a devenit Hotel Trist, iar localnicii îi spun Hotel Tristeţe; un cerşetor stă în faţa catedralei catolice cu mâna întinsă; e dus acolo dimineaţa şi readus acasă seara, de un copil, pentru cinci lei, preţul unei pâini negre; de frică să nu fie furat, cerşetorul scotoceşte buzunarele copilului şi îl caută în gură; un tinichigiu e nevoit să vândă masa şi paturile din casă în contul chiriei; ducându-şi copiii la azil, unde nu sunt primiţi, de vreme ce au un părinte, nenorocitul se sinucide, pentru a le crea calitatea de orfani; un sculptor în lemn, rămas şomer, încearcă într-o noapte să fure dintr-o prăvălie; prins, e bătut şi lăsat în nesimţire la marginea străzii; un copil îşi câştigă existenţa ca hamal, altul strânge de pe jos mucuri de ţigări pentru tatăl său, căruia nu îi e frică de îmbolnăvire de pe urma lor, întrucât oricum e tuberculos. O povestire dintre cele mai mişcătoare este O felie de pâine: evadând, în timpul războiului, dintr-un tren horthyst cu deţinuţi politici, un tânăr primeşte de la un rabin, într-o batistă, ceva ca o felie de pâine, cu povaţa de-a o ţine înfăşurată până în clipa când i se vor fi istovit, de foame, toate puterile; rătăcind zile întregi prin pusta maghiară, tânărul nu desface batista decât ajuns la Budapesta, în sânul familiei; în loc de pâinea menită a-i menţine certitudinea că, la maximă nevoie, are ce mânca, el găseşte înăuntru o... aşchie.

(Crispedia)

(A Life in Books)