Marian Godină: Povestea lui Luca
În fiecare dimineață, mereu la aceeași oră, un copil mic se oprește și se uită atent la mine. Așteaptă cuminte, pe trotuar, fără să mă dezlipească din privire și când îi fac semn că poate traversa, duce mâna la ureche și salută militărește, după care pornește de pe loc. De la distanță pare că duce în spate un ghiozdan uriaș, dar când se apropie, realizezi că nu ghiozdanul e mare, ci e el foarte mic. Cred că nu are mai mult de cinci ani. De câte ori dirijiez dimineața la acea trecere de pietoni, mă uit după el. Știu că nu întârzie niciodată și că mă face să zâmbesc, oricât de tare m-ar fi enervat vreun șofer până atunci. Ne salută cam toți părinții și copiii care traversează pe acolo în drum spre școală, dar cel mic are ceva special. El nu zice niciodată nimic, nici măcar nu zâmbește, doar salută militar și apoi își vede de drum fără să își mai întoarcă privirea. Pe cât e de sobru, pe atât mi-e de drag.
L-am întrebat odată câți ani are și cum îl cheamă, dar nu m-a băgat în seamă și și-a văzut de drum.
Într-o dimineață, ajungând la birou, am cunoscut un coleg nou. Urma să meargă el la acea trecere de pietoni și colegii îi explicau ce trebuie să facă.
-Ai grijă că acolo trebuie să fii foarte atent că sunt numai copii și nu toți sunt însoțiți de părinți. Majoritatea s-au învățat cu noi și știu că trebuie să aștepte pe trotuar până le spunem noi să treacă, dar mai sunt și neatenți, unii sunt adormiți...
-O să fiu atent. Și până la cât trebuie să stau acolo?
-Vezi și tu când încep să intre toți copiii la cursuri și nu mai e aglomerat.
Un alt coleg i-a răspuns:
-Îți zic eu după ce te iei. Vezi că o să treacă un copil mic, mic de tot. O să-l vezi că te salută cu mâna la căciulă. No...după ce trece copilul ăla, mai stai vreo zece minute și e gata.
Am început să râd și l-am întrebat dacă și el l-a remarcat pe băiatul ăla mic.
-Pe Luca?? Cum, mă? Păi i-am dat bomboană și l-am învățat să salute. E pretenul meu.
-Cum de ai intrat tu în vorbă cu el? că nu a vrut să vorbească cu mine neam.
-Eee...păi numai cu mine e preten, i-am zis să nu vorbească cu străinii. Bun că sunt preten cu el?
-Bun tare, dar mâine eu sunt acolo și iau bomboane la mine.
(source: the Facebook page of Marian Godină)
(Marian Godină)
Labels: Marian Godină
0 Comments:
Post a Comment
<< Home