Dialog pe sticla

Magazinul Auchan, aproape de Bulevardul 1 Decembrie 1918

Pe geamurile magazinului Auchan se oglindesc blocurile construite prin anii saizeci sau saptezeci. Noul vine in forta si se amesteca in ce gaseste: Auchan-ul in blocurile care arata la fel de la Berlin pana la Vladivostok. Dialogul se poarta pe fatada de sticla.

Seara orasul este luminat multicolor de firmele si reclamele dela parterul blocurilor. De la etajul intai in sus, cenusiu.

Blocuri pe Bulevardul Camil Ressu

In schimb fatadele blocurilor impozante din perioada interbelica sunt acoperite de reclame de sus pana jos si isi pierd tot fasonul.

Bloc pe Bulevardul Lascar Catargiu, arhitect: Alexandru Crivez

Ce a ramas din Bucurestiul de pana acum zece ani? Cred ca exista un spirit al lui, care traverseaza veacurile, in ciuda epocilor care se succed si care se ignora una pe alta. Il voi gasi?

Are dreptate Lebbeus Woods? El se gandeste la alte orase, dar nu asta conteaza. Un oras a fost distrus de razboi. Altul de un cataclism, natural sau social. Ar trebui Bucurestiul sa isi asume integral trecutul si sa inteleaga faptul ca vina distrugerii apartine intregii generatii? O strategie de deconstructie, in care toate spatiile virane de la demolari sa ramana virane? Sau poate umplute de monumente ale deconstructiei? Locuri de meditatie? Pentru noi, ca sa ne intelegem pe noi insine? Ca sa intelegem ca nu mai putem recladi ce a fost distrus? Si ca nu putem sa ne mai decidem viitorul pentru ca suntem bolnavi de trecut? Iar generatia de dupa noi sa poata porni proaspat?

Cred ca nu e posibil. Timpul nu are niciodata rabdare. Nici rusine. Daca vrei sa intelegi Bucurestiul de azi, gandeste-te la Hong-Kong.

Dar spiritul orasului ramane. Incerc sa il gasesc. Stiu ca e foarte departe de ce imi inchipui ca ar putea fi.

(Bucuresti)