Despre Bruderi si Despre Organisti
O discutie intre prieteni mi-a redeschis amintiri.
LCM - Liceul Clasic Mixt era scoala din curtea Catedralei Sf. Iosif. Fusese pe vremuri un liceu catolic, tinut de faimosii Bruderi.
Eram elev la Sf. Sava (Nicolae Balcescu se numea atunci), asa ca eram vecin cu scoala din curtea catedralei. Sala de sport o aveau la subsolul palatului Arhiepiscopiei. Era destul de nostim sa vezi elevii in chiloti de sport alergand pe scarile palatului arhiepiscopal - e drept ca dela parter in jos.
Mai tarziu scoala din curtea catedralei a fost, ca sa zic asa, downgraded: din liceu a devenit scoala generala, pentru primele opt clase - Scoala Generala Vasile Alecsandri.
Dupa 1990 Arhiepiscopia a recapatat cladirea, care a devenit sediul mai multor scoli catolice de diverse grade. Iar Scoala Generala Vasile Alecsandri, s-a mutat intr-o cladire noua, ridicata pe Stirbei Voda, pe o bucata din terenul de sport al liceului Sf. Sava.
Cat despre Bruderii care predasera la liceul catolic dela Sf. Iosif (ca si la scoala dela Sf. Andrei, pe undeva pe Calea Calarasi), au avut si ei o istorie zbuciumata. Au ramas sa locuiasca in palatul Arhiepiscopiei, fara sa mai aiba dreptul de a purta rasa monahala (toate ordinele si congregatiile catolice fusesera interzise), in 1958 au fost toti arestati intr-o noapte - o parte au fost condamnati politic si au stat in inchisoare pana la amnistia din 1964, cealalta parte au fost deportati in Baragan pentru cativa ani.
Dupa 1990 congregatia lor (numita de fapt Fratii Scolilor Crestine, infiintata de Sf. Jean Baptiste de La Salle) a fost reinfiintata si improspatata cu calugari veniti din Spania: asa incat Bruderii au devenit Hermanos. Cativa dintre vechii Bruderi mai traiau inca. Acum congregatia respectiva activeaza, din cate stiu, la Universitatea din Iasi, dar s-ar putea sa gresesc.
Organistul catedralei era Parintele Gerstenengst. Era acolo din 1959, venise in locul Parintelui Dr. Dumitru Herghelegiu, care fusese mutat la o parohie intr-un sat de pe langa Roman.
Parintelui Gerstenengst i-a aparut odata un disc, cu Bergamasca de Frescobaldi si Toccata in Re de Pachelbel. Prezentarea de pe coperta discului era facuta cu mare rafinament de catre compozitorul Costin Cazaban.
Eram si eu tanar si voiam sa le stiu pe toate, intr-o seara cand Parintele iesea din catedrala l-am oprit sa il intreb pentru ce Toccata in Re, si nu in Re major sau Re minor. A zambit si mi-a zis ca fusese compusa inainte de crearea gamei temperate. Apoi m-a invitat sa vin intr-o seara sus la orga. Nu am avut curajul sa o fac.
Cat. Sf. Iosif - Requiem pt. Parintele Gerstenengst
(http://cristinaradus.wordpress.com/2010/02/04/in-memoriam-iosif-gerstenengst-catedrala-sfantul-iosif-bucuresti/)
Peste cativa ani am avut un contract pentru un sistem cu calculator la Combinatul Siderurgic din Resita, mergeam acolo aproape saptamanal. Combinatul se latise peste vechiul cartier nemtesc, halele erau printre stradute linistite cu casute si gradini mici. Biserica catolica era inghitita si ea printre otelarii. Preotul de acolo era un om destul de tanar si foarte simpatic. Am intrat odata in apartamentul lui si am vazut in sufragerie un pian imens. Mi-a zis cu admiratie, la pianul asta canta Parintele Gertenengst, fusese paroh la Resita pana sa fie mutat la Bucuresti.
Prin iarna lui 1985, cand era frigul mai aspru si nu aveam caldura si nici apa calda deloc, ma duceam des la Atheneu (imbracat de parca m-as fi dus la cabana-n varf de munte) - erau recitaluri de orga ale lui Ilse Maria Reich. Era sotia pastorului Christian Reich dela Biserica Luterana. O asista Dan Racoveanu, sedea pe scena langa ea, ii intorcea foile - avea si el sa devina un organist cunoscut. L-am vazut altadata in sala, urmarind pe caietul de note ce se canta pe scena - m-a impresionat atunci foarte mult.
Sotii Reich au plecat in RFG in 1988 - ea a infiintat acolo o scoala de muzica pe care o conduce de multi ani.
Pe alti organisti ii cunosc numai de pe discuri: Helmut Plattner, Horst Gehann, Franz Xaver Dressler dela Sibiu, Hans Eckardt Schlandt dela Biserica Neagra din Brasov, printre altii - un disc pe care l-am cautat fara sa il gasesc era cu orgi de lemn din biserici din Transilvania, in schimb am gasit un disc inregistrat cu o asemenea orga de lemn prin Lituania sau Estonia, nu mai tin minte - si asa ne intoarcem la epoca dinaintea gamei temperate, cand toccatele se compuneau in Re si nu in Re major sau minor.
Ca sa nu uit, muzicologi mai din zilele noastre au inceput sa se indoiasca de faptul ca Toccata si Fuga in Re Minor ar fi fost compusa de Bach. E drept ca nu s-a pastrat manuscrisul original. Dupa unii ar fi fost compusa mult mai tarziu, de un muzician ramas necunoscut, dupa altii ar fi fost totusi Bach, insa ar fi o transcriptie a unei lucrari de-a lui de vioara care s-a pierdut. Cum ar fi zis batranul Cantemir, Galceava Inteleptilor.
Aveam sa ascult peste multi alti ani, la Galeria Nationala din Washington, un concert deosebit, piese de orga interpretate la acordeon.
(Bucuresti)
LCM - Liceul Clasic Mixt era scoala din curtea Catedralei Sf. Iosif. Fusese pe vremuri un liceu catolic, tinut de faimosii Bruderi.
Eram elev la Sf. Sava (Nicolae Balcescu se numea atunci), asa ca eram vecin cu scoala din curtea catedralei. Sala de sport o aveau la subsolul palatului Arhiepiscopiei. Era destul de nostim sa vezi elevii in chiloti de sport alergand pe scarile palatului arhiepiscopal - e drept ca dela parter in jos.
Mai tarziu scoala din curtea catedralei a fost, ca sa zic asa, downgraded: din liceu a devenit scoala generala, pentru primele opt clase - Scoala Generala Vasile Alecsandri.
Dupa 1990 Arhiepiscopia a recapatat cladirea, care a devenit sediul mai multor scoli catolice de diverse grade. Iar Scoala Generala Vasile Alecsandri, s-a mutat intr-o cladire noua, ridicata pe Stirbei Voda, pe o bucata din terenul de sport al liceului Sf. Sava.
Cat despre Bruderii care predasera la liceul catolic dela Sf. Iosif (ca si la scoala dela Sf. Andrei, pe undeva pe Calea Calarasi), au avut si ei o istorie zbuciumata. Au ramas sa locuiasca in palatul Arhiepiscopiei, fara sa mai aiba dreptul de a purta rasa monahala (toate ordinele si congregatiile catolice fusesera interzise), in 1958 au fost toti arestati intr-o noapte - o parte au fost condamnati politic si au stat in inchisoare pana la amnistia din 1964, cealalta parte au fost deportati in Baragan pentru cativa ani.
Dupa 1990 congregatia lor (numita de fapt Fratii Scolilor Crestine, infiintata de Sf. Jean Baptiste de La Salle) a fost reinfiintata si improspatata cu calugari veniti din Spania: asa incat Bruderii au devenit Hermanos. Cativa dintre vechii Bruderi mai traiau inca. Acum congregatia respectiva activeaza, din cate stiu, la Universitatea din Iasi, dar s-ar putea sa gresesc.
Organistul catedralei era Parintele Gerstenengst. Era acolo din 1959, venise in locul Parintelui Dr. Dumitru Herghelegiu, care fusese mutat la o parohie intr-un sat de pe langa Roman.
Parintelui Gerstenengst i-a aparut odata un disc, cu Bergamasca de Frescobaldi si Toccata in Re de Pachelbel. Prezentarea de pe coperta discului era facuta cu mare rafinament de catre compozitorul Costin Cazaban.
Eram si eu tanar si voiam sa le stiu pe toate, intr-o seara cand Parintele iesea din catedrala l-am oprit sa il intreb pentru ce Toccata in Re, si nu in Re major sau Re minor. A zambit si mi-a zis ca fusese compusa inainte de crearea gamei temperate. Apoi m-a invitat sa vin intr-o seara sus la orga. Nu am avut curajul sa o fac.
Cat. Sf. Iosif - Requiem pt. Parintele Gerstenengst(http://cristinaradus.wordpress.com/2010/02/04/in-memoriam-iosif-gerstenengst-catedrala-sfantul-iosif-bucuresti/)
Peste cativa ani am avut un contract pentru un sistem cu calculator la Combinatul Siderurgic din Resita, mergeam acolo aproape saptamanal. Combinatul se latise peste vechiul cartier nemtesc, halele erau printre stradute linistite cu casute si gradini mici. Biserica catolica era inghitita si ea printre otelarii. Preotul de acolo era un om destul de tanar si foarte simpatic. Am intrat odata in apartamentul lui si am vazut in sufragerie un pian imens. Mi-a zis cu admiratie, la pianul asta canta Parintele Gertenengst, fusese paroh la Resita pana sa fie mutat la Bucuresti.
Prin iarna lui 1985, cand era frigul mai aspru si nu aveam caldura si nici apa calda deloc, ma duceam des la Atheneu (imbracat de parca m-as fi dus la cabana-n varf de munte) - erau recitaluri de orga ale lui Ilse Maria Reich. Era sotia pastorului Christian Reich dela Biserica Luterana. O asista Dan Racoveanu, sedea pe scena langa ea, ii intorcea foile - avea si el sa devina un organist cunoscut. L-am vazut altadata in sala, urmarind pe caietul de note ce se canta pe scena - m-a impresionat atunci foarte mult.
Sotii Reich au plecat in RFG in 1988 - ea a infiintat acolo o scoala de muzica pe care o conduce de multi ani.
Pe alti organisti ii cunosc numai de pe discuri: Helmut Plattner, Horst Gehann, Franz Xaver Dressler dela Sibiu, Hans Eckardt Schlandt dela Biserica Neagra din Brasov, printre altii - un disc pe care l-am cautat fara sa il gasesc era cu orgi de lemn din biserici din Transilvania, in schimb am gasit un disc inregistrat cu o asemenea orga de lemn prin Lituania sau Estonia, nu mai tin minte - si asa ne intoarcem la epoca dinaintea gamei temperate, cand toccatele se compuneau in Re si nu in Re major sau minor.
Ca sa nu uit, muzicologi mai din zilele noastre au inceput sa se indoiasca de faptul ca Toccata si Fuga in Re Minor ar fi fost compusa de Bach. E drept ca nu s-a pastrat manuscrisul original. Dupa unii ar fi fost compusa mult mai tarziu, de un muzician ramas necunoscut, dupa altii ar fi fost totusi Bach, insa ar fi o transcriptie a unei lucrari de-a lui de vioara care s-a pierdut. Cum ar fi zis batranul Cantemir, Galceava Inteleptilor.
Aveam sa ascult peste multi alti ani, la Galeria Nationala din Washington, un concert deosebit, piese de orga interpretate la acordeon.
(Bucuresti)
Labels: Bach
posted by Pierre Radulescu at
4:29 AM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home