St O Iosif
Stefan Octavian Iosif
1875 - 1913
(http://en.wikipedia.org/wiki/File:Stefan_Octavian_Iosif_-_Foto01.jpg)
no copyright infringement intended
1875 - 1913
(http://en.wikipedia.org/wiki/File:Stefan_Octavian_Iosif_-_Foto01.jpg)
no copyright infringement intended
Toamna
Te uita, frunza pica irosita,
Si vantul geme prohodind departe !
Putina vreme inca ne desparte
De iarna trista, prea curand sosita !...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Padurea noastra tace parasita :
Eu singur cant cu vocea obosita
Si trec prin incaperile-i desarte...
S-au dus privighetorile maiestre ;
Pustiu e cuibul blandei turturele...
Ah, unde-i suierul mierlitei sure !
Pierdut din stolul mandrei lor orchestre,
Ce trist rasuna canturile mele
In linistea adanca din padure...
Te uita, frunza pica irosita,
Si vantul geme prohodind departe !
Putina vreme inca ne desparte
De iarna trista, prea curand sosita !...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Padurea noastra tace parasita :
Eu singur cant cu vocea obosita
Si trec prin incaperile-i desarte...
S-au dus privighetorile maiestre ;
Pustiu e cuibul blandei turturele...
Ah, unde-i suierul mierlitei sure !
Pierdut din stolul mandrei lor orchestre,
Ce trist rasuna canturile mele
In linistea adanca din padure...
Isus
Vegheaza-n colt a candelei lumina,
Invaluind icoana-n raze pale :
Isus, copil, la sanul maicei sale ;
Pastori se mira, magi i se inchina.
Un zambet linistit, bland, fara vina,
Si totusi nu stiu ce ascunsa jale,
Ce presimtiri de chinuri ideale
Umbresc in taina fata lui divina.
Stiai de-atunci, Isuse, tu c-odata,
Iubind prea mult pe oameni, drept rasplata,
Vei indura batjocura si-amarul,
Si-ncununat cu spini, urcand Calvarul
Pe umar crucea singuri ti-o vei duce
Si vei muri, strigand la cer, pe cruce ?...
Vegheaza-n colt a candelei lumina,
Invaluind icoana-n raze pale :
Isus, copil, la sanul maicei sale ;
Pastori se mira, magi i se inchina.
Un zambet linistit, bland, fara vina,
Si totusi nu stiu ce ascunsa jale,
Ce presimtiri de chinuri ideale
Umbresc in taina fata lui divina.
Stiai de-atunci, Isuse, tu c-odata,
Iubind prea mult pe oameni, drept rasplata,
Vei indura batjocura si-amarul,
Si-ncununat cu spini, urcand Calvarul
Pe umar crucea singuri ti-o vei duce
Si vei muri, strigand la cer, pe cruce ?...
Sonnet form: abba abba ccd dee
(A Life in Books)
Labels: Sonnets, St O Iosif
0 Comments:
Post a Comment
<< Home