Updates, Live

Thursday, June 06, 2013

Fantomele lui Goya



(click here for the English version)


Goya's Ghosts este un film nu numai despre marele pictor, despre gandurile si nelinistile lui, dar si, intr-un plan ce iese la iveala pe masura ce actiunea isi urmeaza cursul, despre gandurile si nelinistile regizorului, Miloš Forman. Nalucile lui Goya, dar si Monstrii lui Forman.

E un film foarte dur. Sigur ca e un prilej de a vedea cateva picturi extraordinare, dar e extrem de dur.

Poate fi receptat pe mai multe planuri. Actiunea incepe in Spania anului 1792, Inchizitia are putere absoluta, actiunea sare pe la jumatatea filmului peste un interval de 16 ani, in timpul ocupatiei napoleoniene, terminata prin intrarea trupelor engleze cu care populatia spaniola fraternizeaza. Englezii ii alunga pe francezi si Inchizitia redevine stapana.

In rolul lui Goya joaca Stellan Skarsgård - l-ati vazut in Exorcist: The Beginning si in cateva filme de von Trier. La inceputul filmului Goya este un barbat in plina putere, dupa 16 ani este de acum batran si imputinat de forte. O viata intreaga a trait sub constrangerile unei societati dominate de Inchizitie, la batranete se vede nevoit sa tina seama de constrangerile regimului napoleonian.

O fata (Natalie Portman) este arestata de Inchizitie si torturata ca sa recunoasca o crima inexistenta (a fost surprinsa refuzand o portie de carne de porc, deci exista suspiciunea ca a trecut in secret la iudaism), fata marturiseste sub tortura orice si ramane inchisa pana cand francezii ocupa Spania si desfiinteaza Inchizitia. Iese batrana, urata, nebuna, se duce direct acasa, unde toti cei din familia ei au fost omorati - ocupatia franceza a adus haos. Nu vreau sa va povestesc tot filmul, dar ati prins ideea.

Un rol extraordinar joaca Javier Bardem (il vazusem in Mar Adentro si Carne Trémula, l-am mai vazut intre timp in multe alte filme) - un inchizitor (schimband la un moment dat tabara si devenind procuror militar sau asa ceva  odata cu venirea frncezilor) care aparent intelege totul si incearca sa ajute in toata nebunia asta, ramanand insa toata vremea un ticalos.

Multi au facut asociatia cu razboiul din Irak si cu inchisoarea de la Guantanamo. Ar fi un plan de receptare a filmului. Forman a spus insa ca scenariul a fost scris inainte de Irak. I s-a raspuns ca viata copiaza filmul.

Exista insa un alt plan al filmului - si cred ca pe Forman planul asta al doilea l-a interesat. Este atitudinea artistului aflat sub vremuri, rolul lui, responsabilitatea lui.

Ideea filmului i-a venit lui Forman de mult - a vizitat Madridul, la Prado pe un perete erau tablourile de curte ale lui Goya, pe celalalt, Dezastrele razboiului.

Si Forman s-a intrebat, cu ce inima a putut sa picteze artistul asta atat de lucid personajele de la curte? Sau, altfel spus, cand a fost artistul cinstit cu el insusi?

Imi permit sa adaug: mi s-a parut ca in toate portretele lui de curte (cateva le-am vazut la Washington), exista un sarcasm subtil - exista un ceva care ingroasa, care exagereaza, ceva care ne spune ca artistul isi bate joc, insa pe ascuns.

Iar din film reiese ca relatiile lui cu puternicii zilei, fie de la curte sau din Inchizitie, fie cu ocupantii francezi, relatiile astea Goya le-a avut intotdeauna usor ambigue, usor pe muchie de cutit - a stiut sa intinda coarda putin, a avut grija intotdeauna sa aiba pe cineva pe care sa se bazeze ca sa poata intinde coarda putin mai mult cu altii.

Litografiile lui cu Dezastrele raboiului se vindeau in samizdat - au aparut oficial dupa moartea lui.

Revolta in genunchi. Si am inteles ca Forman ii vede prin Goya pe artistii din vremea lui, din Cehoslovacia in care a trait pana la emigrarea in America, Cehoslovacia lui, aflata in regim comunist dupa ce fusese sub ocupatie nazista - se gandeste poate nu numai la artisti, la atati si atati oameni care au intins coarda atat cat au simtit ca se poate, care s-au revoltat in genunchi, care faceau bancuri pe sest, care stiau de cine sa se fereasca, toti cei care au trait incercand sa ramana cinstiti dar trebuind sa faca si compromisuri mai mari sau mai mici.





Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home