Adrian Maniu, Alt cântec, Autre chanson

(http://vimeo.com/3920379)
no copyright infringement intended

Sufletul meu, nufăr pe ape,
Gândul de-acum, val moleşit,
Viaţa-n zadar vrea să mă-ngroape.
Totu-i sfârşit.

Dragostea mea, apă înceată şi verde
Între nămoalele moi,
sufletul meu, albele foi îşi pierde,
albele foi …

Cad înserări, triste, -n târziu lâncezite;
palide zări. Soare rănit
trimite nopţii pe nesimţite
somn veştejit.

Stelele, vechi luminiţe de ceară,
dorul trecut din pierdut înnoiesc,
moarte destine din tine-au să ceară
jocul firesc.

Sufletu-nfrânt – intră ca nufăru-n ape,
Tot mai adânc, în el adâncit ;
Totu-i departe, totu-i aproape … tot
În sfârşit.
(poezie românească din ultimele doua secole)

Mon âme sur les eaux, nénuphar pur
Pensée soudaine, vague assoupie,
La vie en vain veut m’engloutir.
Tout est fini.

Mon amour, eau lente couleur de jade
Entre les vases à vue d’oeil,
mon âme, ses blanches feuilles perd en panade
ses blanches feuilles …

Tombent des vêpres, tard morfondues, tristement,
aubes pâlotes. Soleil meurtri
envoie au nuit, subtilement
sommeil flétri.

Etoiles, menues chandelles en cire,
l’envie passée du manqué renouvellant,
tes destinées elles vont les occire
le jeu évident.

L’âme brisée – sombre comme un lotus dans le gué,
Au plus profond, cherchant le torrent ;
Tout est si loin, tout est si près …
tout      Finalement.
(traduit du roumain par Cindrel Lupe)

(Adrian Maniu)