Farmecul discret al unei după amieze new-yorkeze

Doamna T
(Camil Petrescu, Femeia enigmatică)
no copyright infringement intended

(click here for the English version)

Nu i-am cunoscut numele niciodată. Îi spuneam Doamna T, fiindcă observasem că îi făcea plăcere. Mă gândisem desigur la eroina imaginată de Camil Petrescu cu care se asemuia prin enigma pe care şi-o cultiva cu grijă în grupul de discuţii pe web la care eram părtaşi amândoi.

Mă leagă de ea amintirea unei după amieze petrecute împreună la New York. Venise într-o vizită în State, văzuse o grămadă de locuri coast to coast, iar acum stătea pentru o săptămână într-un orăşel foarte aproape de marea metropolă americană. Eu locuiam pe lângă Washington, şi vorbiserăm împreună la telefon, convenind să ne vedem într-o sâmbătă după amiază la New York. Am venit acolo în cursul dimineţii şi urma să mă întorc a doua zi.

Mai întâi m-am dus într-un soi de club literar nu departe de Strada Întâia (pentru cei care au văzut serialul TV cu Seinfeld, ţineţi minte episodul în care personajele căutau în draci Strada Întâia - aşa este, e foarte greu de găsit, e de fapt o ciosvârtă de stradă, nu una întreagă). Ştiam că acolo vor fi ca întotdeauna câţiva amici pe care voiam să-i salut, poeţi, muzicieni, din boema literar-artistică a oraşului ăstuia. Am plecat repede apoi spre o sindrofie unde trebuia să fac act de prezenţă pentru vreun sfert de oră, odată ce eram în oraş. Era undeva pe lângă Cooper Square (în clădirea în care sunt şi birourile ziarului Village Voice, tribuna tuturor acestor veşnici boemi care se tot mută din Village în East Village, din SoHo în East SoHo, căci chiriile o iau razna peste tot, şi aşa atmosfera boemă din Village devine o legendă, iar Village-ul devine un soi de panopticum în care localuri ca Milady's nu mai pot rezista şi sunt înlocuite de mici localuri cochete în stil italienesc sau franţuzesc cu preţuri pe măsură, doar nu credeţi că lucrurile merg alandala numai pe Damboviţa - dar divaghez prea mult). Am stat la sindrofie doar un sfert de oră aşa cum îmi propusesem, şi am plecat repede spre locul de întâlnire

Unde se pot întâlni în New York doi oameni care nu s-au vazut niciodată? O să spuneţi că pe terasa din vârful lui Empire State Building, fiindcă aţi văzut şi voi Nopţi Albe în Seattle sau An Affair to Remember - au fost vreo patru remake-uri, originalul era cu Charles Boyer şi fusese făcut prin '39. Dar nu, nu m-am întâlnit cu Doamna T la Empire State Building. Aveam amândoi cultul cărţilor de calitate şi al muzicii preclasice, aşa că ne dăduserăm întâlnire în faţa Bibliotecii Publice. Şi atunci am văzut-o prima oară în viaţa mea pe Doamna T. Aducea în oraşul acesta agresiv şi zgomotos o marcă foarte clară şi foarte singulară de distincţie. Ne-am plimbat apoi pe străzi la întâmplare, am tot discutat despre tot şi despre toate, am băut o cafea împreună pe undeva pe Strada 14, iar apoi am fost la un restaurant, italienesc desigur, prin Village.

Era frumoasă? Da, însă o frumuseţe specială, farmecul i se putea mai mult bănui, oprit de zâmbetul ei şi îmbrăcat în taină. Îmi aduceam aminte de spusele cuiva care o cunoscuse pe Emily Dickinson, she was not a beauty, but she had great beauties.

Dar aici era altceva. Gândul îmi zbura fără voie la enigmatica eroină a lui Camil Petrescu. Şi iarăşi mă întorceam spre femeia din faţa mea. Oare ce enigmă se afla dincolo de zâmbetul ei?

Am condus-o apoi la autobuz, locuia cum zic într-un orăşel pe aproape. Pe drum, ne-am oprit pe lângă Times Square şi ea şi-a aprins o ţigară. Un gest gavroche care adăuga deodată prezenţei ei distinse o notă de surprinzătoare familiaritate. Am intrat în vorbă cu o pereche de tineri new-yorkezi, un el şi o ea, ne-au rugat să îi fotografiem, ţin minte episodul pentru că eu, aflat deja de oarece vreme în America, făceam cumva legătura între clasa indiscutabilă a Doamnei T şi felul foarte nesofisticat al celor doi.

Ea a luat apoi autobuzul şi eu am plecat, visător, rătăcind pe străzile pe care crezusem până atunci că le ştiu bine, dar care îmi spuneau acum lucruri pe care nu le bănuisem, despre mine, că despre cine altcineva? Ajuns acasă, am deschis calculatorul şi am găsit un mesaj. Avea să îmi schimbe viaţa cu totul. Nu, nu era dela Doamna T.