Updates, Live

Thursday, March 27, 2014

Familia Văcăreştilor

Sfetnicul Ianache, alături de Domnul Constantin Brâncoveanu
şi de fiii acestuia
(Pagini de Istorie)
no copyright infringement intended

15 August 1714, Praznicul Adormirii Maicii Domnului. La Stambul, avea loc îngrozitorul martiriu al Brâncovenilor. Mai întâi a fost decapitat Ianache Văcărescu, credinciosul sfetnic al Domnitorului. Apoi pe rând au fost decapitați cei patru fii ai Brâncoveanului. Și la urmă a fost ucis Domnul. Capetele le-au fost plimbate în prăjini prin oraș. Trupurile le-au fost aruncate în mare. Creștinii le-au pescuit mai apoi și le-au înmormântat pe ascuns în Biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halki. Trupul Domnului Constantin Brâncoveanu avea în cele din urmă să fie adus cu multe peripeții la București, și înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, de el ctitorită. Peste mormânt s-a așezat o piatră de marmură albă pe care nu era inscripționat nimic. Doar o candelă de argint, deasupra mormântului, dădea știre tainic, aici odihnesc oasele fericitului Domn, Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod. La 20 iunie 1992 Biserica României i-a canonizat: Sfinții Mucenici Constantin Brâncoveanu și Fiii săi împreună cu Sfetnicul Ianache.

Ianache, sfetnicul care şi-a însoțit Domnul până la moarte, făcea parte din una din vechile familii boiereşti ale Munteniei, Văcăreştii. Originea lor se pierde în legendă: veniți din Țara Făgăraşului odată cu Negru Vodă! Ienăchiță Văcărescu susține această legendă în Gramatica sa: Neagoe Văcărescul, fiul lui Dan Văcărescul, voevod al Făgăraşului, nepot de soră al lui Radul vodă Negru; venit-au cu iei şi muma lui Anna, la Câmpulung în aceşti ani; zidit-au biserici doosprezece în satele care a stăpânit pă Dambovița în jos; lăsat-au fii pă Radul şi Șărban, şi fete şase; a murit în vârstă de ani 59; numele soții sale fost-au Maria (Tradiția Văcăreştilor).

Odobescu susține şi el că printre tovarăşii lui Negru vodă, se zice că ar fi fost şi junele Negoiță, domnesc cocon al lui Dan, voevodul Făgăraşului, şi nepot de soră al căpeteniei românilor; acesta întemeie sate şi biserici douăsprezece pe malurile Dâmboviței coprinse de dânsul, el avu şase fete şi doi feciori, Radul şi Șerban, cărora le lăsă moştenire cu numele de Văcăreşti, scutul părintesc ce purta gravat pe dânsul Cetatea Făgăraşului, pe care fâlfâie o acvilă albă, emblema de imaculată putere, şi prapurul purpuriu, cu zicerea VIRTUS scrisă în litere de aur (Tradiția Văcăreştilor).

Frumoasă legendă, doar că noi nu ştim prea multe nici măcar despre Negru Vodă! Și desigur că istoricii care au urmat (printre care şi Iorga) şi-au arătat scepticismul. Însă este o familie oricum foarte veche, şi primele informații mai sigure despre ei le avem din secolul XVI. Tot Odobescu ne spune că la 1554, se născu din neamul Văcăreştilor, un copil căruia domnul de atunci, Pătraşcu cel Bun, îi dete, ca naş, numele său: acesta fu aga Pătraşcu Viteazul care, într-o lungă carieră războinică, doborî în bătălii atâția vrăjmaşi păgâni câte zile cu soare sunt într-un an şi care, pentru aceia, îşi închină sabia izbânditoare la toți sfinții ai zilelor de peste an. De acest Pătraşcu, care la bătrânețe fu ban al Craiovei şi însoți la războaie pe Mihai Viteazul, este clădită biserica din căminul Văcăreştilor de lângă Târgovişte; în zilele lui Petru vodă Cercel, 1584, el fu ispravnic adică executor la zidirea Bisericei Domneşti din Târgovişte, unde i-a şi rămas chipul zugrăvit printre ctitori (Tradiția Văcăreştilor).

De fapt primul membru al familiei despre care avem informații cu adevărat consistente este sfetnicul Brâncoveanului, acest Enache (Ianache) Văcărescu. fiu al Spătarului Negoiță Văcărescu (care Negoiță, ne spune Odobescu, devenise baş-capuchehaia Domnitorului Șerban Cantacuzino şi a sfârşit decapitat şi el la Țarigrad - Tradiția Văcăreştilor).

Ianache avea să dețină înalte dregătorii: agă, clucer, vistier, capuchehaie şi să sfârşească tragic, cum am văzut. Nepotul său a fost Ienachiță Văcărescu, cu care avea sa înceapă un capitol de mare însemnătate în istoria acestei familii, şi în istoria culturii româneşti. Dar despre el şi despre urmaşii săi Văcăreşti, cât de curând.



(A Life in Books)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home