Cristian Vasile: Aprinde o țigare
(din seria povestiri de viață: coasta ruptă, de Grigoraș Cătălina)
no copyright infringement intended
no copyright infringement intended
Când de ochii tăi adânci mi-e dor
Şi în noapte chem o rază din lumina lor de vis
Stele mici, spre tine, când mă îndeamnă în șoaptă,
Şi-s flămând de al iubirii paradis
Iau atunci și sorb cu sete o țigare,
Şi în fumul ei ucid cumplitul dor
Şi a mea e atuncia lumea asta mare
Şi de viață mă îmbăt ca de alcool
Aprinde o țigare!
Şi-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis
Cufundă-te-n uitare
Şi lasă gândului cărare de abis
În fumul de țigare
Durerilor găsește tainicul liman
Găsește o nouă stare și dorului alean
În fumul de țigare
Ce se pierde în val
Când ajungi să crezi că viața-i o povară
Şi dureri de neînțeles te apasă greu
Când afară-i ciripit de primăvară
Iar în sufletul tău toamnă e mereu
Înfrățește-te cu fumul din țigare
Şi te avântă pe aripa-i de mister
În regatul fără nume și hotare
Şi colinde prin oceanul de...
Aprinde o țigare!
Şi-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis
Cufundă-te-n uitare
Şi lasă gândului cărare de abis
În fumul de țigare
Durerilor găsește tainicul liman
Găsește o nouă stare și dorului alean
În fumul de țigare
Ce se pierde în val
(Les Troubadours du Temps Jadis)
Labels: Cristian Vasile
0 Comments:
Post a Comment
<< Home