Calvero

Limelight (1952)
(http://en.wikipedia.org/wiki/Limelight_%281952_film%29)
no copyright infringement intended

Îmbătrânim.

Poveştile noastre stârneau interes. Cândva. De mult. Acum nu le mai înţelege nimeni. Sunt alte poveşti acum, alte ritmuri, alte interese.

Glumele noastre stârneau hazul. Cândva. De mult. Acum nu le mai gustă nimeni. Sunt alte vremuri, lumea glumeşte cu totul altfel, râde şi plânge pentru cu totul altele.

Priceperea noastră stârnea admiraţie. Cândva. De mult. Acum meseria noastră nu mai există. Sunt alte tehnologii. Alte industrii. Alte specialităţi. Alte profesii.

Dar noi visăm încă la luminile rampei - avem încă nevoie de luminile rampei. Şi câteodată noaptea, reluăm acelaşi vis, încă odată şi încă odată, suntem pe scenă în plină glorie şi stârnim ropote de aplauze. Şi visul se termină cumplit. Deodată sala e goală, prăfuită, întunecată. Ne trezim şi poate ne îmbătăm cu mult alcool, să ni se pară că suntem din nou cuceritorii lumii.

Şi deodată, în calea noastră apare cineva mult mai tânăr, care are un moment de rătăcire şi are nevoie de ajutor.

Şi atunci reîncepem să trăim. Ne dăm seama că viaţa noastră nu s-a terminat. Că toţi anii care s-au scurs au avut rost. Am învăţat înţelepciunea. Şi tandreţea. Şi căldura. Şi generozitatea. Şi răbdarea. Şi le revărsăm pe toate, cu infinită fericire pe fiinţa care are nevoie atunci de noi.

Şi de fapt, realizăm că ne-am îndrăgostit. Că inima noastră de clovn bătrân a rămas tânără. Că vrem încă să fim fericiţi.

Şi începem să plângem ca nişte copii, pentru că nu vrem să fim singuri. Vrem să avem fiinţa aceea gingaşă lângă noi.

Şi atunci începe baletul fanteziei. Poate anii nu sunt o povară. Sau sunt? Poate avem dreptul la dragoste? Sau trebuie să ştim să ne retragem, cu eleganţă şi înţeleaptă resemnare?

Şi o pornim înainte şi înapoi. Suntem ba nişte bătrâni înţelepţi, resemnaţi, eleganţi, şi care ştiu să îşi ascundă nostalgia. Ba credem din nou nebuneşte într-o dragoste copilărească.

Este povestea superbă din filmul Limelight, făcut în 1952 de Chaplin - l-am văzut cu câţiva ani în urmă la Art Film Theatre, găzduit pe atunci la Centrul Kennedy din Washington.

Charlie Chaplin's Limelight theme
(video by Marcelo Martindale)

(Charlot)