Strada Abatorului

Athanor oder Philosophischer Ofen, Destilliergefäße
created by Götze, Thomas MatthiasMIK-Center Berlin GmbH (Fotograf)
(image source: Europeana)
no copyright infringement intended

Și iată-mă aici acum, trecut prin toate athanoarele vieții

(citat apocrif din ex-iov)

E simplu, îmi zisese amicul meu, când mă invitase la o ceașcă de ceai pe la el. Când ieși din oraș, ai să vezi o stradă la dreapta. Strada Abatorului. Eu locuiesc în capătul ei.


Am ajuns acolo, dar nu am văzut nici o stradă a Abatorului. Erau în schimb tot soiul de străzi și străduțe, dând dintr-una în alta, la dreapta și la stânga. Oare chiar Abatorului îmi spusese? Mi-am amintit că în copilărie exista în Piața Matache o clădire pe a cărei firmă scria Abator ritual de păsări. Firma mă impresionase. Casa avea o eleganță ciudată, as zice vag barocă, mă rog, baroc cam de Piața Matache, dar totuși baroc. Mă gândeam că la fel trebuiau să arate abatoarele astea rituale și prin Cernăuți de exemplu, sau Lemberg, sau știu eu, cam prin toată Europa Centrală. Mă mir că făcusem legătura, habar nu aveam pe atunci ce însemna abator ritual. După mulți ani, când am mai trecut pe acolo, firma dispăruse, dar casa încă exista. Avea să dispară și ea până la urmă, când s-a lățit strada.

Acum însă știam ce înseamnă abator ritual, și că personajul principal de acolo se numea haham. Asa că m-am întrebat dacă amicul meu nu îmi spusese de fapt Strada Hahamului. Iar eu, aiurit cum eram, reținusem Strada Abatorului. A trecut cineva pe lângă mine și l-am întrebat, îmi cer scuze, știți cumva pe aici pe dreapta o stradă a Hahamului? A dat din umeri, nu locuiesc pe aici, și și-a văzut de drum.

Totuși, un nume ca Strada Hahamului părea foarte curios. Îmi spusese amicul ceva și eu reținusem pe dos. Dar pentru ce făcusem legătura cu hahamul? Nu cunoscusem în viața mea un haham, dar citisem că tatăl unui cunoscut om politic avusese ocupația asta. Omul politic de care vă spun, nu mai trăia de mult, dar își lăsase urmele în istoria țării ăsteia în fel și chip. Nu era bărbat, era femeie. Mulți o înjurau, unii erau mai potoliți, alții mai pătimași, iar foarte mulți când îi pomeneau numele nu uitau să adauge că la naștere fusese Hannah Rabinsohn. Asta era, strada Hannah Rabinsohn!

Am întrebat alt trecător, nu vă supărați, caut o stradă Hannah Rabinsohn, dar nu știu sigur dacă e pe stânga sau pe dreapta. Omul a început să râdă, când la stânga, când la dreapta, Ană, Anișoară! De unde și până unde o stradă Hannah Rabinsohn? Dumneata ai băut ceva de dimineață?

Nu i-am răspuns, că apoi cine știe ce îmi mai zicea. Trebuia să întreb de Strada Abatorului și gata.

Un alt trecător s-a ivit, purta un pardesiu lung de culoare nedefinită, aidoma pardesiului cu care eram și eu îmbrăcat. Arăta foarte distins și vedeai dela distanță că era un om învățat. Un rabin, mi-am zis. Probabil cu gândul încă la hahamul din Piața Matache. M-a încurcat puțin că nu avea barbă, dar barbă nu aveam nici eu. Probabil că era un rabin reformat. M-am înclinat cu mult respect în fața lui. L-am văzut că s-a înclinat și el în fața mea, cu același respect. M-o fi crezut reformat și pe mine?

Îmi cer scuze, puteți să îmi spuneti unde se află Strada Abatorului?

M-a privit cu neașteptată asprime. Strada Athanorului, vrei să zici?



(Bucureşti)