Lumea magica de dupa cortina. Andrei Serban

La Polirom apare prima carte scrisa de Andrei Serban, "O biografie".

E prima carte scrisa de Andrei Serban, insa exista o carte despre el, se numeste The Magic World Behind the Curtain: Andrei Serban in the American Theatre (Artists and Issues in the Theatre). Un titlu destul de lung, fara doar si poate. Autorul se numeste Ed Menta. Iata o scurta recenzie a ei, de pe Amazon:

Menta's book examines theatre director Andrei Serban in the United States from his early work at the Cafe La MaMa in the 1970s to his last production at the American Repertory Theatre in 1989-a dark treatment of Twelfth Night. Drawing upon interviews with many theatre artists, a firsthand viewing of many of the plays, and including a special chapter on observing Twelfth Night in rehearsal at A.R.T., this is the first time the body of work and creative process of Serban in the American theatre has been significantly documented. Since coming to this country from Romania in 1969, Andrei Serban has emerged as one of the most prominent visionary directors of the contemporary American theatre. Known for his provocative visual imagery and his limitless imagination, this book emphasizes his re-interpretation of classical works such as Greek tragedy, Chekhov, and Carlo Gozzi.

Iar o alta recenzie, mult mai scurta, spune doar atat, "a must read for Serban lovers". E semnata "a reader"

Spre sfarsitul anilor 60 i-am vazut spectacolul cu Iulius Cezar, la teatrul Bulandra. L-am vazut atunci prima oara pe scena pe Ion Caramitru, juca in rolul lui Octavianus. Il mai vazusem pana atunci pe ecran, in Padurea spanzuratilor.

Peste ani, in 1997, aflat prima oara in America, aveam sa regasesc numele lui Andrei Serban. In Cambridge, langa Harvard University se afla American Repertory Theatre, cunoscut mai mult sub numele de Brattle Theatre, dupa numele strazii pe care se gaseste. Acolo a pus Andrei Serban in scena, printre altele, Negutatorul din Venetia si Trei surori.

Era a treia zi de cand ma aflam in America. Prima fusese petrecuta pe o autostrada nesfarsita, despre care aveam sa aflu mult mai tarziu ca strabate toata coasta de est, Interstate 95. Venisem de la Bucuresti, avionul Tarom ma adusese la New York, la aeroportul Kennedy, unde ma asteptau fiul si nora mea. Ne-am urcat in masina si am pornit-o spre Boston - dupa atatea ore de zbor, inca patru ore pe autostrada - eram obosit si ma gandeam ca daca asta ar fi fost sa fie singura mea zi petrecuta in America, as fi ramas cu atat - o tara cu niste autostrazi lungi.

A doua zi m-am miscat un pic prin oraselul in care locuiau pe atunci fiul si nora mea - Watertown, langa Boston. Venisem decis sa inteleg universul american - si voiam sa incep chiar cu Watertownul.

Era ciudat. Fusesem odata in China - acolo era clar alta planeta. Totul era atat de diferit de Europa, incat mi se parea ca Beijingul se supunea unei geometrii neeuclidiene - postulatul al cincilea schimbat, si de acolo dezvoltata o teorie la fel de logica precum cea cu care eram obisnuit, doar ca alta.

Sau ca materia organica acolo nu isi avea combinatiile plecand da la carbon, ci de la alt element - un univers perfect logic, numai ca bazat pe altceva decat pe carbon.

In schimb aici, in America, totul parea la fel ca in Europa, insa ceva ma avertiza ca ma aflu totusi pe alta planeta - ceva imi spunea ca nici aici nu este carbonul la baza combinatiilor chimice.

Ei, era a doua zi de cand eram in America :)

A treia zi am luat-o pe strada Mount Auburn pe jos - am mers vreo doua ore, am si stat pe o banca aflata pe malul lui Charles River, privindu-i pe canoistii de pe rau.

Si asa, incet, incet, am ajuns in Cambridge, in fata lui Brattle Theatre, unde am dat de afise si fotografii cu spectacole puse in scena de Andrei Serban.

Cate ceva despre ce a realizat Andrei Serban la teatrul din Cambridge, puteti gasi la:

http://www.amrep.org/articles/1_4/notalltime.html

(Intalniri neasteptate cu Romani)