Venite, Exultemus Domino

Psalmul 94/95 - catolicii sunt indemnati sa isi inceapa ziua recitandu-l. M-a impresionat versetul Si imparat mare, peste toti zeii, mi s-a parut o expresie a religiei lui Yahweh privita ca o religie nationala, in competitie cu religiile celorlate popoare - voi aveti zeii vostri, Yahweh este al nostru (si numai al nostru) si ii invinge pe ai vostri. Iisus si Mahomed aveau sa deschida fiecare drumul spre biserica universala - si Dumnezeul unic al Universului. Vad ca in Artscroll Tehillim lui gods ii este preferat heavenly powers, ceea ce imi sugereaza mai curand o ierarhie aflata uneori in conflict. M-a impresionat apoi trecerea lina de la cuvantul psalmistului la Cuvantul Domnului, O de ati asculta astazi Glasul Lui: Sa nu va impietriti inimile. Si m-a impresionat tensiunea diferentei dintre indemnul psalmistului (Veniti sa cantam cu veselie Domnului) si amaraciunea replicii divine - Dumnezeu este si dragoste si dreptate. Iubitor si sever.

Massa si Meriba - in imaginatia celui care poate citi Psalmii in original cuvintele acestea sugereaza multe ... si pustiu, si izvor de apa miraculoasa rasarit in mijlocul pustiului, si slabiciuni omenesti - tentatia facilului, ingratitudine, superficialitate ... Moise pledand pentru poporul sau, negociind cu Dumnezeu, pentru ca slabiciunile omenesti sunt numai slabiciuni ...

Imi amintesc comentariul facut de una din traducatoarele Psalmilor in editia Breviarului catolic din anii 80 - ea a incercat sa pastreze cuvintele Massa si Meriba, pentru efectul lor emotional. Versiunea ei a fost Ca la Meriba, In zilele de la Massa in pustie - vad ca este aceeasi solutie poetica si in Artscroll Tehillim. De comparat cu celelalte doua versiuni.

Versiunea romaneasca moderna am scris-o din amintire. In mod sigur cateva versete sunt un pic altfel.

Si am adaugat versiunea mitropolitului Dosofteiu, Psaltirea in versuri, unul din marile monumente ale istoriei limbii romane.

O come, let us sing unto the LORD:
let us make a joyful noise to the rock of our salvation.
Let us come before his presence with thanksgiving,
and make a joyful noise unto him with psalms.

For the LORD is a great God,
and a great King above all gods.
In his hand are the deep places of the earth:
the strength of the hills is his also.

The sea is his, and he made it:
and his hands formed the dry land.
O come, let us worship and bow down:
let us kneel before the LORD our maker.

For he is our God;
and we are the people of his pasture,
and the sheep of his hand.

To day if ye will hear his voice,
Harden not your heart,
as in the provocation,
and as in the day of temptation
in the wilderness:
When your fathers tempted me,
proved me, and saw my work.

Forty years long
was I grieved with this generation,
and said,
It is a people that do err in their heart,
and they have not known my ways:
Unto whom I sware in my wrath
that they should not enter into my rest.
(King James Bible)

Come! - let us sing to HASHEM,
let us call out to the Rock of our salvation.
Let us greet Him with thanksgiving,
with praiseful songs let us call out to Him.

For a great God is HASHEM,
and a great King above all heavenly powers.
For in His power are the hidden mysteries of earth,
and the mountain summits are His.

For His is the Sea and He perfected it,
and the dry land - His hands fashioned it.

Come! - let us prostrate ourselves and bow,
let us kneel before God, our Maker.
For He is our God
and we can be the flock He pastures
and the sheep in His charge

even today, if we but heed His call!
Do not harden your heart as at Meribah,
as on the day of Massah in the Wilderness;
when Your ancestors tried Me;
they tested Me,
though they had seen my deed.

For forty years I was angry with the generation;
then I said, 'An errant-hearted people are they,
and they know not My ways.
Therefore I have sworn in My wrath
that they shall not enter My land of contentment
(Artscroll Tehillim)

Veniti sa cantam cu veselie Domnului
Sa ne bucuram in fata stancii mantuirii noastre
Sa-I aducem multumiri
Si in cantari de psalmi sa-L preamarim.

Caci mare Dumnezeu este Domnul
Si Imparat mare, peste toti zeii
In mana Lui sunt adancurile pamantului
Si inaltimile muntilor sunt ale Sale.

A Lui este marea, caci El a facut-o
Si mainile Lui au plasmuit uscatul.

Veniti sa ne inchinam, sa ne plecam
Si sa ingenunchem
Inaintea Domnului, Creatorul nostru,
Caci El este Dumnezeul nostru,
Iar noi suntem poporul Lui,
Turma pe care mana Lui o calauzeste.

O, de ati asculta astazi Glasul Lui,
Sa nu va impietriti inimile,
Asa cum au facut parintii vostri
La Meriba,
In zilele de la Massa in pustie,
Cand m-au ispitit,
M-au pus la incercare,
Desi cunosteau lucrarile Mele.

Patruzeci de ani mi-a fost sila
De neamul acesta,
Mi-am zis,
Acest popor nu a cunoscut caile Mele,
Atunci am jurat intru manie,
Nu vor intra in odihna Mea.
(Cartea Psalmilor)


Venitz cu totz depreuna
Sa ne facem voaie buna,
Sa ne bucuram cu Domnul
Si sa-i strigam cu tot omul,
Ca ni-i Domn si mantuinta,
Si sa-l rugam cu credinta.
Sa-i tampinam svanta fatza
Cu ruga si cu dulceatza,
Si cu psalomi de cantare
Sa-i strigam cu glasuri mare.

Ca mare Domn este Domnul
Si-mparat preste tot omul,
Si din hotarale toate
I sa-nchina tari si gloate.
Ca-i este lumea pre mana,
Cu pamant şi cu ce-i plina,
Si muntzai cu dealuri nalte
Supt cuvantu-i sunt plecate.

Si marea cu nalte valuri
A lui este-n toate laturi.
Si-i de mana lui lucrata
Toata laturea uscata.

Venit sa-i cadem cu jele,
Sa ne ierte de gresele.
Naintea lui sa ne strangem
Si-ngenuncheatz sa ne plangem,
Ca el cu svanta sa mana
Ne-au facutu-ne din tina.
Si svintzia-sa ni-i Domnul,
Ca-i súntem a lui tot omul,
Si de turma oi iubite,
De mana lui socotite.

Pentr-aceea voi, tot omul,
De vetz auzi pre Domnul
Graindu-va cu blandetze,
Sa lasatz inemi sametze
Si sa nu statz cu manie,
Cum atz facut în pustie.
Cand mi-atz facutu-mi ispita
Sa mi-aflatz hirea cea svântă,
Cu parintzii ce va fece,
Ispitind la izvor rece.
Ispitira si vazura,
Si-n credinta nu statura.

Patruzaci de ai in sala
Le-am aratat a mea mila,
Pan-am urat acea ruda,
De i-am lasat sa-mble-n truda,
Dupa inema samatza,
Ratacind fara povatza.
Ca ei nu vrura sa marga
In calea mea, sa-ntaleaga.
Pentr-aceea m-dedi cuvantul
Si-m voi tzanea giuramantul :
„Tara mea sa nu o vaza,
Deaca nu vrura sa creaza"
(Dosofteiu)

(Icon and Orthodoxy)