Faust al lui Jan Švankmajer

Tocmai am vazut pe DVD Faust al lui Jan Švankmajer - suntem in Praga anului 1994, iar un functionar oarecare se trezeste deodata in mijlocul unui spectacol de marionete care incearca sa fie o replica papusereasca la Faustul lui Marlowe. Confuzia dintre oameni si marionete, dintre spectacol si realitate, se adanceste, functionarul este atras din ce in ce mai mult de personaj, suntem oricum in Praga, gazda dintotdeauna pentru alchimisti si papusari, cineva nevazut manuieste tot timpul marionetele (sa fie oare un om? sau poate robotul lui Capek? poate chiar Golemul mestesugarit candva prin Josefov, de catre Rabbi Yehudah ben Bezalel Levai ? - la Praga multe sunt cu putinta), functionarul se transforma si el intr-o marioneta, redevine om, redevine marioneta, este atras tot mai mult de joc si nu mai poate scapa.

Papusile lui Švankmajer sunt creaturi rafinate, sculpturi in lemn dupa modele pragheze vestite ale veacului al nouasprezecelea. Exista, cum spun, in Praga o foarte lunga traditie a papusarilor, ca si a alchimistilor - pacte facute cu diavolul nu erau chiar de neconceput, si athanoarele de pe Zlatna Ulica vor fi pastrat multe taine - o parte din tainele acestea ii sunt cunoscute lui Jan Švankmajer - doar studioul cinematografic care a realizat fimul poarta chiar numele acesta, ATHANOR.

Asa ca nu e de mirare ca praghezul Švankmajer este un suprarealist intarziat, pentru ca este un alchimist intarziat, si nu este de mirare ca in filmul sau eroii sunt papusi de lemn - un alchimist stie foarte bine ca efectele de groaza se obtin mult mai direct daca este taiata o mana de lemn si nu una de carne - iar horificul este mult mai rafinat.

(Filmofilia)