Citind Cartile Jhumpei Lahiri

(Click here for English version)

Mai intai am vazut filmul, The Namesake. Apoi am gasit in librarii romanul, scris de Jhumpa Lahiri. Este a doua carte a ei. Prima, o culegere de povestiri, intitulata Interpreter of Maladies.

Am inceput prin a-i citi povestirile.

Jhumpa Lahiri este nascuta la Londra - parintii ei sunt originari din Calcutta - familia intreaga s-a mutat in SUA, unde Jhumpa Lahiri si-a facut studiile. Traieste acum la New York.

Eroii ei traiesc in lumea in care traieste si ea - americani de origine indiana la a doua generatie - absolventi de universitati - apartinand universului occidental, insa nuantat cu specificul culturii din care au venit familiile lor - si interesati tot timpul de universul Indiei.

Cineva spunea ca filmul vorbeste pentru noi toti - este in film experienta noastra - toti cei care incercam sa ne facem un rost in Lumea Noua am trecut si trecem prin experienta din film.

Vreau sa nuantez: la imigrantii din India se adauga ceva. Cultura lor este radical diferita de a noastra. O religie complet diferita. Traditii complet diferite. Imbracaminte, mancare, obiceiuri, relatiile de familie. Iar pe de alta parte nicaieri nu este cultura engleza mai prezenta decat in India (bine inteles cu exceptia tarilor de limba materna engleza). Un indian este extrem de diferit de orice european si in acelasi timp este infinit mai bun cunoscator al culturii engleze decat orice european.

Povestirile Jhumpei Lahiri sunt un fel de repetitie generala pentru roman. Sunt cazuri de studiu pentru indienii aflati in SUA la a doua generatie. Relatia lor cu civilizatia americana - relatia lor cu civilizatia indiana - relatia lor cu parintii - indienii din prima generatie.

Toti locuiesc in Boston - locul in care si-a facut studiile si autoarea. Se misca pe strazile pe care le strabat si eu de fiecare data cand ajung acolo. Trec prin Public Garden sau prin Common, traverseaza Commonwealth Mall, sau Boylston Street, sau Washington Street, ciocnindu-se de ceilalti americani, ducandu-si gandurile, traind in universul acesta, universul indian oglindindu-se mereu in universul american al lor.

Filmul foloseste pentru asta imaginea - iar regizoarea, Mira Nair (nascuta in Calcutta, traind la New York), este o gurmanda a imaginii - filmul ei este o meditatie in imagini, in care peisajul urban american se estompeaza in cladirile Calcuttei.

In schimb Jhumpa Lahiri este o gurmanda a frazelor - ei i-a venit in cap un baiat pe care il chema Gogol - fraza din care s-a nascut peste ani romanul.

O familie de indieni la a doua generatie in America. Ea e corectoare la o editura. El e doctorand la Harvard. Ea intelege din ce in ce mai mult ca familia lor a intrat intr-o situatie de criza si ca trebuie sa se desparta. Cum ii va spune? Rezolvarea este neasteptat de poetica. Iar povestea este spusa de el, care vede criza, se teme de despartire, incearca sa inteleaga ceea ce ea incearca sa ii spuna, realizeaza la sfarsit ce vrea ea. Universul ei se releva in universul lui.

O alta familie, tot la a doua generatie in America, el tot universitar. Criza familei s-a produs de mult. El nu o realizeaza. Ea este complet instrainata de el si de copii. Singurul copil care o intereseaza e fructul unei aventuri de acum cativa ani, pe care el nu o banuieste. Toata familia este in excursie in India, unde soferul-ghid este talmacitor de boli - este angajat de un doctor la care vin si pacienti care vorbesc numai Gujarati, graiul unei regiuni invecinate - el ii traduce doctorului. De data asta universul ei se reflecta in al lui - mai intai crede ca ea s-a indragostit de el, de fapt ea simte nevoia sa ii spuna cuiva povestea aventurii ei.

O alta famile, la prima generatie in State - el e profesor universitar la Harvard, mama sta acasa. Fetita povesteste in carte. Un profesor venit din Bangladesh cu o bursa este invitatul lor in fiecare seara. Familia lui a ramas acolo - insa in Bangladesh situatia este dramatica exact in aceste luni - tara facea parte din Pakistan, isi cere acum independenta, sunt lupte si omoruri. Fetita recepteaza toate astea, insa ca un copil, peste ani informatiile se vor lega - si va intelege toate dramele partitiei Indiei si apoi ale Pakistanului. Dar copil fiind inca, intelege la sfarsitul povestirii cat de dor i-a fost profesorului de sotia si copiii lui - va intelege asta cand va veni peste cateva luni o carte postala de la el in care le multumeste pentru ospitalitatea lor - si atunci fetita realizeaza cat de dor ii este de nenea asta si deci cat de dor i-a fost si lui de fetitele lui.

Un copil american are o bona indianca - sotul ei e profesor (la Harvard, bine inteles), ea tanjeste dupa India - universul ei oglindit in universul copilului american. Am citit-o intr-o seara, se facuse miezul noptii si nu ma induram sa o las.

O americanca are un amant, ati ghicit, indian. Numai ca omul e insurat si incetul cu incetul legatura lor se va destrama. Iar ea incearca sa inteleaga ce se intampla in familia lui - are o colega de serviciu care este indianca, a carei verisoara a fost parasita de sotul ei pentru o englezoaica. Verisoara sufera, dar este determinata sa il ierte daca se va intoarce acasa.

Hai ca v-am spus destule povesti, mai cititi si voi restul cartii :)

(Intre timp i-a aparut a treia carte, tot o culegere de povestiri, Unaccustomed Earth: e superba - femeia asta este o mare vrajitoare - stiinta ei de a inventa povesti nu o au multi - si talentul ei fantastic de a gasi fraze extraordinare, gen baiatul pe care il chema Gogol - fraze care ii pot veni cuiva in cap odata la o suta de ani - sunt si in noua ei carte cateva).


(A Life in Books)

(Una Vita Tra I Libri)