Forough Farrokhzād - Another Birth

Sufletul meu este un vers in clar-obscur
Care te reia mereu
Si te duce catre tinutul
Inmuguririlor eterne,
Al florilor imbobocite,
Versul acesta este un oftat greu,
Iar cu oftatul meu te-am altoit de pomi,
De apa si de foc.

Poate ca viata este
Un drum lung pe care o femeie
Trece in fiecare zi, cu un cos.
Poate ca viata este
O franghie, de care atarna un barbat
spanzurat de un ram,
Poate ca viata este
Intorsul acasa al unui copil de la scoala.
Poate ca viata este
Scanteia aprinzand o tigara
Cu care petreci timpul letargic
Dintre doua imbratisari in dragoste.
Sau poate pasul derutat al unui trecator
Ce-si ridica palaria,
Dandu-i binete, Salaam Aleikum! altuia,
Cu un zambet gol.

Poate ca viata este
Clipa aceea de nemiscare
In care privirea mea se stinge
In pupilele ochilor tai
Este un sens aici
Amestecat cu ceea ce simti
Atunci cand luna se lasa privita
Sau cand intunericul acopera toate.

Intr-o odaie care are marimea unei singuratati doar,
Inima,
De marimea unei singure iubiri,
Contempla pretextele simple ale fericirii proprii,

Contempla ofilirea gingasa a florilor in ghivece,
Contempla rasadul pus de tine,
Cantecele canarilor,
Mari doar cat sa umple fereastra.

Asta este soarta mea,
Este bolta cereasca acoperita de caderea perdelei,
Este coborarea unor trepte uitate de vreme
Inspre decadere si nostalgie.
Este o plimbare fara voiosie prin gradina amintirii,
Stingandu-se in durerea unui glas care-mi spune,
Sunt indragostit de mainile tale!

Imi voi sadi mainile in rasad,
Si vor inmuguri,
Iar vrabiile isi vor lasa ouale
Intre mugurii degetelor mele
Inegrite de cerneala,
Exista o alee de demult,
Pe care inima a furat-o din amintirile copilariei
Si si-a facut din ea linie a vietii.

Calatoria unui volum pe linia ingusta derulata de trecerea vremii,
Si sadirea unui volum pe linia asta goala,
Un volum care isi stie imaginea,
Asa cum apare in ospatul oglinzii.

Acesta este drumul
Pe care cineva moare
Si ramane pururi,
Caci perlele nu pot fi pescuite
Pe orice firicel de apa
Varsandu-se intr-un sant oarecare.

Cunosc o mica sirena,
Care locuieste in ocean,
Isi sufla gingas inima ei
Intr-un mic nai din trestie.
Este o sirena mica si trista,
Care moare cu un sarut in fiecare noapte
Pentru a se naste din nou cu un alt sarut in fapt de zori.

(Forough Farrokhzād)