Incetarea din viata a Academicianului Mihai Draganescu

Mihai Draganescu
(1929 - 2010)

Inginerul Mihai Corneliu Draganescu s-a nascut la 6 octombrie 1929, la Faget, in judetul Prahova si a fost membru corespondent (1 martie 1974) si membru titular (22 ianuarie 1990) al Academiei Romane, presedinte al Academiei Romane (2 februarie 1990 - 18 ianuarie 1994), fondator si presedinte al Sectiei de Stiinta si Tehnologia Informatiei (1992-1994 si din 1998).

Mihai Draganescu a urmat studiile liceale la Ploiesti. A absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti in 1952, cand si-a luat licenta in electronica. In 1957, a devenit doctor inginer, cu teza Capacitatile tuburilor electronice si dependenta lor de conditiile de functionare. In 1974, a obtinut titlul de doctor docent. A fost asistent, lector, conferentiar si profesor la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, iar intre anii 1961-1966 a fost prodecan si decan al acestei institutii.

Mihai Draganescu a fost presedinte al Comisiei pentru Metalurgie, Constructii de Masini, Electrotehnica si Electronica din cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie (1965-1967), secretar permanent al Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu tehnica de calcul si automatizarea prelucrarii datelor (1967-1971). Intre anii 1989-1990, a ocupat functia de viceprim-ministru al guvernului provizoriu condus de Petre Roman, iar in perioada 1994-1997 a fost ambasadorul Romaniei in Belgia. Din anul 1992, este profesor consultant la Universitatea Politehnica Bucuresti. Din 1996, este cercetator stiintific gradul I la Institutul de Cercetari pentru Inteligenta Artificiala al Academiei Romane, unde se ocupa de un program de cercetare referitor la modelarea structural-fenomenologica.

In domeniul activitatii educationale, Mihai Corneliu Draganescu, a creat si o scoala romaneasca de dispozitive electronice semiconductoare si de microelectronica (1963-1990). A avut contributii in solutionarea a numeroase probleme teoretice, printre care: influenta sarcinii electrice spatiale asupra capacitatilor dintre electrozii tuburilor electronice (1953-1960), circuitele elctronice neliniare si influenta nelinearitatii capacitatii dispozitivelor electronice asupra oscilatorilor electronici (1956-1958), teoria tranzistorului la nivele mari de injectie (1960-1962), efectele inductive la dispozitive semiconductoare (1961-1965), teoria diodei dielectrice (1964-1965). In domeniul microelectronicii, a creat o noua disciplina originala: electronica functionala (1978-1991). In acelasi timp, Draganescu este initiator si promotor al revolutiei informatice in Romania. A conceput o noua teorie a informatiei pe baze structural-fenomenologice si elemente conceptuale privind Societatea informatica in Romania (1970-2001).

In calitate de lider al informaticii romanesti, a initiat construirea retelei nationale de centre teritoriale de calcul, introducerea informaticii in programa de invatamant si dezvoltarea industriei de software in tara noastra. In domeniul filosofiei stiintei, a publicat lucrari in Romania, Statele Unite si Belgia si a inventat conceptele de informaterie si ortoenergie. A tinut conferinte si comunicari peste hotare in mari orase ale lumii: Atena, Berlin, Bruxelles, Budapesta, Moscova, Sankt Petersburg, Praga, Roma, Beijing, Tokyo, New Delhi.Draganescu este considerat ca fiind un important pilon al renasterii Academiei Romane dupa 1990. Intre anii 1990-1994, Draganescu a fost presedintele Academiei Romane, succedandu-l pe Radu Voinea. A fost ales membru de onoare al Academiei de Stiinte din Republica Moldova.

Mihai Draganescu a primit mai multe premii in tara, dar si peste hotare: Premiul Ministerului Educatiei Nationale pentru Cercetarea Stiintifica (1963), Ordinul Meritul Stiintific (1966), Ordinul Steaua Republicii (1971), Medalia Centenar Mihai Eminescu (1989), Premiul Constantin Noica (1996), Premiul Canalului Romania Cultural al Societatii Romane de Radiodifuziune (2000), Premiul Centrului International Biografic din Cambridge (1999), Medalia Mileniului III, conferita de Institutul Inginerilor Electrotehnisti si Electronisti. A fost distins cu ordinul Comandor al Legiunii de Onoare (Franta, 1971), cu Diploma Meritul Academic (1999) si Ordinul Steaua Romaniei, in grad de comandor (2000).

Cu stima,

Adrian Davidoviciu

Senior Adviser

S&T Romania


(Blogosphere)