Updates, Live

Tuesday, February 08, 2011

Cesare Pavese: Verrà la Morte e Avrà i Tuoi Occhi



Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.
questa morte che ci accompagna
dal matino alla sera, insonne,
sorda, come un vecchio rimorso
o un vizio assurdo. I tuoi occhi
saranno una vana parola,
un grido taciuto, un silenzio.
Così li vedi ogni matina
quando su te sola ti pieghi
nello specchio. O cara speranza,
quel giorno sapremo anche noi
che sei la vita e sei il nulla.

Per tutti la morte ha uno sguardo.
Verrà la morte e avrà i tuoi ochi.
Sarà come smettere un vizio,
come vedere nello specchio
riemergere un viso morto,
come ascoltare un labbro chiuso.
Scenderemo nel gorgo muti.



una poesia di Cesare Pavese - voce recitanta: Vittorio Gassman
(video by santibarion)


Death will stare at me out of your eyes;
this death who accompanies us
from morning to night, sleepless,
dull, like an old remorse
or an absurd vice. Your eyes
will be a vain word
an unspoken scream, a silence.
So you see them each morning
when you gaze alone
on the mirror. O dear hope,
that day we'll know too,
that you are the life and the void.

To everyone death has a look
Death will stare at me out of your eyes.
It will be like giving up a vice,
like seeing in the mirror
a dead face re-emerge,
like listening to a silent lip.
We'll go down into the whirlpool without words.


And a rendering in Greek by Soteres Trivizas:

O θάνατος θα 'ρθει και θα 'χει τα μάτια σου
αυτός ο θάνατος που μας συντροφεύει
απ' το πρωί ως το βράδυ, άγρυπνος,
κρυφός, σαν μια παλιά τύψη
ή μια παράλογη συνήθεια. Τα μάτια σου
θα 'ναι μια άδεια λέξη.
Κραυγή που έσβησε, σιωπή.
Έτσι τα βλέπεις κάθε πρωινό
όταν μονάχη σκύβεις
στον καθρέφτη. Ω, αγαπημένη ελπίδα,
αυτή τη μέρα θα μάθουμε και εμείς
πως είσαι η ζωή κι είσαι το τίποτα.

Για όλους ο θάνατος έχει ένα βλέμμα
O θάνατος θα 'ρθει και θα 'χει τα μάτια σου
Θα' ναι σαν ν' αφήνεις μια συνήθεια,
σαν ν' αντικρίζεις μέσα στον καθρέφτη
να αναδύεται ένα πρόσωπο νεκρό,
σαν ν' ακούς ένα κλεισμένο στόμα.
Θα κατέβουμε στην άβυσσο βουβοί.


(si versiunea romaneasca a lui Claudiu Komartin):

Va veni moartea si va avea ochii tai –
aceasta moarte ce ne insoteste
fara somn, de dimineata pana seara,
surda, ca o veche remuscare
sau ca un viciu absurd. Ochii tai
vor fi un cuvant zadarnic,
un strigat mut, o tacere.
Astfel ii vezi in fiecare dimineata
cand singura te-apleci deasupra-ti
in oglinda. O, speranta draga,
in ziua aceea vom sti si noi
ca esti si viata, si nimicul.

Pentru toti moartea are o privire.
Va veni moartea si va avea ochii tai.
Va fi precum sfarsitul unui viciu,
cum ai vedea-n oglinda
ivindu-se din nou o fata moarta
sau cum ai asculta o gura-nchisa.
Si in valtoare cobori-vom muti.



(Cesaro Pavese)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home