Cele Mai Vechi Amintiri Despre Starbucks

the original Starbucks store at 1912 Pike Place, Seattle, WA
photo by deymos
(http://local.msn.com/slideshow/slideshow.aspx?cp-documentid=31257880)

The first Starbucks opened in 1971 at Pike Street Market in Seattle. Back then the store, named for the first mate of the Pequod in Herman Melville’s Moby-Dick, specialized in fresh-roasted whole bean coffees. That original outlet is still there.

(http://local.msn.com/slideshow/slideshow.aspx?cp-documentid=31257880)

(Click here for English Version)

Prima oara cand am intrat intr-un Starbucks habar n-aveam de asa ceva. Pur si simplu am vazut o cafenea si mi s-a facut pofta de o cana de cafea.

Era in Watertown, Massachusetts, pe strada Mount Auburn (caruia unii ii zic in gluma Bulevardul Sfant, din cauza multitudinii de biserici - doua armenesti, una catolica, una ortodoxa, una baptista, una apartinand de United Church of Christ, plus un cimitir foarte ca lumea).

Am deschis usa si m-am uitat in jur. O cucoana foarte in varsta statea la o masa. Pe pereti harti infatisand drumuri maritime catre tari exotice cu nume hazlii. M-am gandit la Sindbad Marinarul. De fapt trebuia sa ma gandesc la Ishmael, dar pe vremea aia nu stiam asta. Vreo doua-trei fotolii erau asezate langa un camin, si langa ele era un maldar de ziare, New York Times si Boston Globe, sa te servesti. Vreo patru lampi colorate in albastru, cu forme alungite, erau spanzurate peste bar.

M-am indreptat spre bar. Un negru foarte batran era inaintea mea si a comandat doua Latte. Parea sa fie un cunoscut al locului, caci vanzatorul i s-a adresat mai mult decat familiar: salut Joe, care mai e viata ta? Mi-a venit randul si mi-am comandat cafeaua. Nostim era ca trebuia sa denumesc o cafea mica drept inalta. In Romania as fi zis mica, neagra si fierbinte, dar acum eram in America si trebuia sa fiu politically correct.

Intre timp Joe si-a luat cele doua cani de Latte, le-a pus pe masa unde statea batrana domana si si-a luat apoi un ziar din gramada de langa camin. A venit langa batrana doamna (erau amandoi cam de aceeasi varsta), iar dupa naturaletea lor puteai banui ca sunt sot si sotie.

Au inceput sa vorbeasca in nemteste. Eram prima oara in America si eram excitat de orice. Okay, stiam ca Watertown are multi armeni, ca existau biserici armenesti pe Mount Auburn, si o biblioteca armeneasca. Vazusem oameni veniti din America Latina, si, spre surprinderea mea, chiar intalnisem o femeie pe care o intrebasem de o strada si nu putuse sa imi raspunda. Stia numai spaniola. O intalnisem peste doua zile intru-un deli si ma tot intrebam cum va putea sa se inteleaga cu vanzatorul. Vanzatorul era coreean. Ei bine, exista coreeni care stiu spaniola, mai ales cei din Watertown. Totusi, sa aud nemteste, asta era above my expectations.

In anii care au urmat am auzit tot soiul de graiuri in America: chineza si coreana, rusa si spaniola, portugheza (mai ales dialectul brazilian) si farsi, araba si kurda, ivrit, dimotiki, cateodata romaneste, foarte rar engleza, oameni vorbind un dialect creol al francezei care facea franceza de nerecunoscut; insa niciodata nu am auzit nemteste, doar atunci la Starbucks.

M-am gandit ca probabil cei doi se intalnisera multi, multi ani in urma in Germania, el in trupele de ocupatie, ea o adolescenta cazand in fund in fata unui trupete american.

Si acum erau batrani, foarte batrani, sorbindu-si fiecare cupa lui de Latte, rasfoind ziare americane si palavragind in nemteste. Call me Ishmael.

voyage of the Pequod (where the chief mate was Starbuck)
illustrated by Everett Henry
(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f5/The_voyage_of_the_Pequod.jpg)

(New England)