Sonet de Bacovia
E-o noapte uda, grea, te-neci afara.
Prin ceata – obosite, rosii, fara zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca intr-o crasma umeda, murdara.
Prin mahalali mai neagra noaptea pare,
Sivoaie-n case triste inundara,
S-auzi tusind – o tusa-n sec, amara –
Prin ziduri vechi ce stau in daramare.
Ca Edgar Poe ma reintorc spre casa
Ori ca Verlaine topit de bautura –
Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.
Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
Prin intuneric bajbaiesc prin casa,
Si cad, recad, si nu mai tac din gura.
Prin ceata – obosite, rosii, fara zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca intr-o crasma umeda, murdara.
Prin mahalali mai neagra noaptea pare,
Sivoaie-n case triste inundara,
S-auzi tusind – o tusa-n sec, amara –
Prin ziduri vechi ce stau in daramare.
Ca Edgar Poe ma reintorc spre casa
Ori ca Verlaine topit de bautura –
Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.
Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
Prin intuneric bajbaiesc prin casa,
Si cad, recad, si nu mai tac din gura.
(postat de Nicole in http://agonia.ro/index.php/poetry/79721/index.html)
Sonnet form: abba baab cdc dcd
(George Bacovia)
0 Comments:
Post a Comment
<< Home